De cand ma stiu, motoarele si motociclistii nu mi-au trezit nici cel mai mic interes.
Fidel deplasarii pe patru roti,pot sa affirm ca n-am avut niciodata vreun resentiment pentru cei ce se deplaseaza pe 2 (uneori 3). Mai nou insa, un lucru a inceput sa ma fascineze in momentul in care am descoperit atitudinea motociclistului in trafic. Totul a inceput intr-o zi cand, aflandu-ma la volan, oglinda retrovizoare mi-a semnalat apropierea amenintatoare a unui bolid pe doua roti. Cum nu ma grabeam nicaieri, am tras putin de volan in partea dreapta facilitandu-i astfel depasirea, moment in care s-a intamplat minunea: in momentul in care om plus motor au trecut de mine am vazut cum, desi in plina viteza, motociclistul si-a intins piciorul drept, asemeni unui caine la vederea unui copac. Pe moment m-am ganditat ca aceasta miscare a piciorului e doar o actiune de relaxare a corpului dupa incordarea depasirii dar, la doar cativa km faza s-a repetat, desigur cu un alt motociclist. Astfel am inteles ca de fapt acea miscare caineasca a piciorului in momentul in care ii permiti moticiclistuluis a te depaseasca e de fapt modul in care acesta iti multumeste pentru amabilitate.
Din acest moment toata fiinta mea a devenit intr-un fel dependenta de multumiri din partea motociclistilor asa ca de cate ori am ocazia profit de flexarea piciorului drept. Doar ca, asa cum printre boabele de grau se amesteca vrand nevrand si boabe de neghina, mai deunazi, un motociclist nu mi-a multumit in momentul depasirii, cu toate ca, pe langa ca am tras pe dreapta am redus si viteza, indeplinind astfel toate premisele unei depasiri in maxima siguranta. In consecinta, am accelerat usor, l-am ajuns, si, in moment ce se pregatea sa faca o noua depasire, i-am ciupit pentru o fractiune de secunda roata din spate.
L-am vazut doar zburand prin aer si zdrobindu-si spinarea de capota C3-ului din fata sa si, cu toate ca asa ar fi fost normal, nu m-am oprit sa ii accord primul ajutor sau sa sun la ambulanta pentru ca, la cum l-am vazut de lipsit de recunostinta, poate uita si sa-mi multulmeasca ca i-am salvat viata.
