E RAU !

Pentru ca m-am saturat sa dau acelasi raspuns iar si iar, dedic postarea de fata tuturor amicilor meu ce m-au intrebat de-a lungul timpului (sau ma vor intreba):
- "Cum e in Franta ?"
- "E greu printre straini ?"
- "Cum te-ai acomodat ?"
- "Nu iti e dor de tara ta ?"
De asemenea, pornind de la o vorba batraneasca ce spune "nu i-as dori asta nici dusmanului meu de moarte", postarea de fata se adreseaza si vesnicilor mei dusmani - doi la numar: Nicu Borza (mi-a dat in cap cu usa de la clasa) si Crisan Monica (m-ai acuzat pe nedrept ca i-am pus piedica la gradinita si mi-am luat-o rau de tot pentru aceasta acuza nefondata)
Precizez de asemenea ca scriu cele de mai jos aflat in deplinatatea facultatilor mentale si psihice , nesilit de nimeni si de nimic !
Asa ca ...
Dragi prieteni, neiubiti dusmani, aici este FOARTE URAT ! Scriu aceste lucruri pentru ca m-am saturat de cei ce spun ca afara e fain, ca miroase a parfum, ca umbla cainii cu colaci in coada si ca la robinet curge lapte si miere. Scriu aceste lucruri si pentru ca vreau ca prin intermediul vostru sa fac cunoscuta adevarata fata a acestei tari. Asa ca, va rog mult, din gura in gura, din gura in pula (nu de alta dar poate blogul e citit si de muisti/muiste) din mail in mail si din SMS in SMS, dati mai departe aceste vorbe pentru ca toti romanii sa le afle si sa se fereasca ca de dracu de aceste locuri.
Oameni buni, daca stau si ma gandesc, "FOARTE URAT" e o combinatie prea blanda pentru a descrie ce se intampla aici. Franta este o tara plina de mizerie, francezii sunt niste homosexuali rasisti,  lucrurilemerg incet, foarte incet sau deloc, mancare e scarboasa, putina si scumpa, apa minerala extrem de acidulata, ce mai, viata de zi cu zi e un adevarat Infern pentru romanii veniti aici. Si, ca tot si-o face omul cu mana lui, pornind de la doza-mi accentuata de masochism, dupa ce ca tara in care am ales sa vin este de tot cacatul, eu am mers mai departe si m-am stabilit in CEA MAI de cacat zona a unei tari de tot cacatul (miezul cacatului ca sa fiu mai clar) - sudul Frantei. Iar Dumnezeu m-a pedepsit pentru ca toata viata am visat la alceva si nu am apreciat ce mi-a dat EL. Da, mi-am dorit sa stau la mare si acum mare imi e doar dorul de campiile verzi ce le-am parasit pentru ca marea e sarata, apa e rece, nisipul prea fierbinte si soarele prea puternic (am uitat sa amintesc mai sus, pe langa celelalte nenorociri, de clima asta penibila care simt cum imi scurteaza viata pe zi ce trece pentru ca unde dracu ai mai vazut sa nu ninga macar o data pe an sau sa ploaie de doar 3-4 ori pe an, si atunci asa cam cat un pipi de Chihuahua).
                           Asa ca dragii mei,  AICI NU, VA ROG !!!!
Daca tineti la viata voastra frumoasa, la familie si mai ales la sanatatea si bunastarea voastra, ramaneti ACASA !
Mult, mult de tot va rog, nu plecati in strainatate si mai ales in sudul Frantei pentru ca desi din exterior pare ca e mult mai bine, pozele, articolele de pe net si vederile ce le primiti de la oamenii aflati in concediu sunt una iar realitatea e alta. Ganditi-va bine, pana la urma e viata voastra linistita in joc. Ar fi pacat sa dati cu piciorul la ceea ce ati realizat pana acum si sa va luati lumea in cap doar asa dintr-un moft, pentru ca odata ce ai facut acest pas, cale de intoarcere nu mai e si doar cand va treziti strain intre straini veti ajunge sa tanjiti dupa tara voastra cea frumoasa si cea atat de departe.
S-ar putea ca dupa ce veti citi tot ce am scris sa mi se pare ca imi plang de mila sau, mai rau, sa imi plangeti voi de mila. Nu am urmarit asa ceva pentru ca, desi robit de tristete, vreau sa imi duc crucea cu demnitate si nu am nevoie de un "Simion" sa ma ajute cu ea pentru ca eu am ales-o si eu o sa ma descurc cu ea.

In concluzie, eu o sa raman aici, singur, in mizeria si uratenia asta pentru ca, daca asta e pretul pentru ca mi-am parasit tara, apoi merit sa il platesc.
Lasati-ma aici, unde ma voi gandi zilnic la tara mea si mai ales la voi, voi lacrima seara inainte de culcare, voi visa in fiecare noapte piciorul meu de plai nepretuit, iar a doua zi, cand ma voi trezi, o sa va reamintesc sa va iubiti si mai ales sa nu va tradati tara minunata si neamul senzational din care ne tragem.

Iar, daca se intampla sa nu credeti ce am scris mai sus, intrebati-o si pe Adelina, fata cu par de abanos, o alta romanca asuprita de acest sistem infect !

Bibilicile

In urma cu cativa ani, in ograda mea au aparut doua bibilici (pichiri sau pichirele pentru cunoscatori). Cum nu am fost niciodata in apropirea unor astfel pasari am decis sa le studiez si astfel mi-am dedicat peste 3 ani observarii comportamentului lor.
Avand un fizic dezagreabil: cap mult mai mic in comparatie cu al suratei sale, gaina, picioarele scurte cu gheare urate, corp diform, oval, greoi si un cur pe masura, bibilica nu exceleaza la capitolul look pentru ca nici macar creasta, margelele sau ciocul (in general de culoare rosie) nu le pot ridica la nivelul curcanului, de exemplu. Stand prost deci, atat din punct de vedere fizic cat si intelectual (si gaina e proasta, apoi o pasare cu capul mai mic ca al ei), bibilica exceleaza la capitolul galagie. Rar mi-a fost in viata asta sa aud o vietate mai galagioasa ca bibilica isterica. Ei bine, bibilica noastra cocaneste* cat e ziua de mare, facand doar galagie pentru a iesi in evidenta.  Am incercat de cateva ori sa fiu atent la discursul ei cocanitor dat mi-am dat seama ca efortul meu de a o intelege e zadarnic pentru ca, asemenea oricarei zburaoare autodidacte si bibilica rosteste doar vorbe fara rost, intelese doar de ea si asta doar pentru  a i se auzi vocea si a-i acoperi pe a celorlalti,
Un alt lucru surprinzator la bibilica este atitudinea ei in fata pericolului, sau la aparitia unei dificultati. Ei bine, cand majoritatea vietuitoarelor tind sa se ascunda, sa para invizibile, bibilica noastra se intoare cu spatele, fuge (mult spus aand picioarele scurte asa ca mai mult sta pe loc) si continua cocaniturile, atragand mai tare atentia asupra ei. Biblilica nu are rusine si nu se simte prost niciodata. O poti injosi doar scuipand-o direct in ochi si spunandu-i acest lucru "vezi ca te-am scuipat" (nu de alta dar la cat e de proasta s-ar putea sa nu inteleaga gestul in sine). Desi nu face parte din aceeasi familie cu papagalul, bibilica are in general tendinta de a copia doar ca ele, in general isi copiaza suratele mai experimentate astfel ca viata unei comunitati de bibilici e o suita de fapte repetate de fiecare element al cardului.
Desi nu ma asteptam, pe masura ce studiam bibilicile, am inceput sa ma simt tot mai fascinat de modul lor de a fi si am ajuns sa le vizitez aproepe zilnic sa imi mai notez cate o observatie in legatura cu comportamentul acestor senzationale pasarele. Din pacate insa, cu cateva luni in urma ele au decis sa paraseasca gospodaria sis a faca galagie intr-o alta ferma asa ca pe viitor o sa imi schimb obiectul studiului parasind teritoriul pasarilor si intrand in cel al animalelor cu doua tinte principale, porcii si magarii.

* A cocani (vb. intranz.) =  (despre bibilici) A scoate sunete specifice speciei. A face "cocan-cocan"

De colectie

    In pruncia-mi comunista, cu un singur program tv si fara internet, am fost si eu izbit de nebunia colectiilor. Vazandu-i pe cei din jurul meu cum isi etaleaza colectiile de timbre, de figurine de plastic, de masinute de fier, de servetele, pachete de tigari sau Pif-uri, am decis ca e momentul sa ma apuc si eu de adunat lucruri. Mi-am     scremut ceva timp mintea pana sa ma hotarasc ce anume sa colectoinez si in final, in ziua in care implineam 6 ani, 8 luni si 17 zile, am inceput sa imi colectionez toate gumele de mestecat, deja mestecate. 

    Ideea acestui tip de colectie mi-a venit mai mult din dorinta de a nu mai lipi gumele folosite pe dosul mesei, sub scaune sau de banca din clasa. Am inceput asadar o vasta actiune de colectare (nu, nu m-am indreptat si spre gumele mestecate de altii ci am ramas fidel doar muncii propriilor maxilare) care s-a incheiat la implinirea varstei de 32 de ani si 7 luni cand m-am casatorit. Ca o curiozitate, in toata aceasta perioada am ajuns la performanta de a rata doar una dintre gumele mestecate, aceasta cazandu-mi din gura si evaporandu-se in spatiul cosmic in timp ce ma aflam in concediu pe Luna. In rest, an dupa an, zi dupa zi, scuipat dupa scuipat, am colectat fiecare bucatica si le-am lipit una langa alta dand nastere imensei bile de ciunga.  In decursul celor peste 25 de ani de colectie, am reusit sa strang o bila IMENSA de gume de mestecat gata mestecate, colectia mea cantarind azi in jur de 138 kg si fiind depozitata intr-un loc extrem de bine pazit in care nu pot intra eu, personal, accesul facandu-se pe baza de analize de urina. 

    Tot acest tezaur ce si azi mai emana arome de piersica, capsuni, pepenne rsu, menta, multa menta dar si de masele stricate va ramane bine conservat urmand ca dupa moartea mea sa fie vanduta la licitatie iar veniturile rezultate sa fie donate unei tari sarmane din estul Africii iar aceasta sa isi dezvolte in acest fel sistemele de irigatii.

 

Frica

Exista pe lumea asta cateva interdictii clare, respectate de toate persoanele cu o farama de ratiune. Pentru exemplificare as putea sa amintesc aici :
1. Nu fumati in benzinarie !
2. Nu va aplecati in afara ! (si automat: Nu folositi toaleta in timpul stationarii trenului)
3. Nu beti apa dupa ce ati mancat prune coapte !
...si, in felul asta, as putea continua la nesfarsit.
Nu stiu cine a inventat aceste "Nu-uri" dar stiu ca suntem cu totii constienti de ce tragedii s-ar putea intampla daca le-am incalca, fie ele scrise sau nescrise.Chiar daca uneori inconstient, actionam in consecinta si le respectam fara discutie.
Zilele trecute, am descoperit fara voia mea un astfel de "Nu" si, deoarece nu cred ca se afla inca "pe piata", m-am gandit ca ar fi bine sa il lansez pe piata pentru a evita catastrofe inimaginabile. Ei bine, "Nu-ul" meu s-a dezvoltat in urma unei vizite intr-un magzin de cristaluri cand printre rafturile cu pretioasele si fragilele obiecte - cani, pahare, farfurii, bibelouri - am zarit plimbandu-se o gravida in apropierea termenului de livrare (mai pe romaneste, luna >7). La fiecare miscare burta-i imensa se apropia amenintator de obiectele expuse iar doi vanzatori se aflau tot timpul in preajma ei pentru a incerca sa mai salveze cate ceva in cazul unui contact, nu de alta, dar dupa cum stim, gravidele, crezanduse centrul universului, nu dau nimic pe planetele ce graviteaza in jurul lor. Am privit stupefiat la tot acest spectacol thrilleresc, rostind in gand o rugaciune si implorand divinitatea ca in cazul unui accident sa scap nevatamat din eventuala ploaie de cioburi. Furisandu-ma tiptil, desi nu furasem nimic din magazin, m-am gandit ca ar fi bine ca pe langa semnul de "interzis accesul cu caini", pe usa, la intrare sa fie adaugat si un semn care sa interzica si accesul gestantelor.