De colectie

    In pruncia-mi comunista, cu un singur program tv si fara internet, am fost si eu izbit de nebunia colectiilor. Vazandu-i pe cei din jurul meu cum isi etaleaza colectiile de timbre, de figurine de plastic, de masinute de fier, de servetele, pachete de tigari sau Pif-uri, am decis ca e momentul sa ma apuc si eu de adunat lucruri. Mi-am     scremut ceva timp mintea pana sa ma hotarasc ce anume sa colectoinez si in final, in ziua in care implineam 6 ani, 8 luni si 17 zile, am inceput sa imi colectionez toate gumele de mestecat, deja mestecate. 

    Ideea acestui tip de colectie mi-a venit mai mult din dorinta de a nu mai lipi gumele folosite pe dosul mesei, sub scaune sau de banca din clasa. Am inceput asadar o vasta actiune de colectare (nu, nu m-am indreptat si spre gumele mestecate de altii ci am ramas fidel doar muncii propriilor maxilare) care s-a incheiat la implinirea varstei de 32 de ani si 7 luni cand m-am casatorit. Ca o curiozitate, in toata aceasta perioada am ajuns la performanta de a rata doar una dintre gumele mestecate, aceasta cazandu-mi din gura si evaporandu-se in spatiul cosmic in timp ce ma aflam in concediu pe Luna. In rest, an dupa an, zi dupa zi, scuipat dupa scuipat, am colectat fiecare bucatica si le-am lipit una langa alta dand nastere imensei bile de ciunga.  In decursul celor peste 25 de ani de colectie, am reusit sa strang o bila IMENSA de gume de mestecat gata mestecate, colectia mea cantarind azi in jur de 138 kg si fiind depozitata intr-un loc extrem de bine pazit in care nu pot intra eu, personal, accesul facandu-se pe baza de analize de urina. 

    Tot acest tezaur ce si azi mai emana arome de piersica, capsuni, pepenne rsu, menta, multa menta dar si de masele stricate va ramane bine conservat urmand ca dupa moartea mea sa fie vanduta la licitatie iar veniturile rezultate sa fie donate unei tari sarmane din estul Africii iar aceasta sa isi dezvolte in acest fel sistemele de irigatii.