M-am bucurat foarte mult cand zilele trecute cand am aflat ca parlamentul Irlandei a votat in unanimitate o lege prin care in aceasta micuta tara insulara se interzice orice forma de suicid. Ingroziti de numarul mare de sinucideri manifestat in special in preajma sarbatorilor de iarna, politicienii irlandezi au impus pedepse drastice pentru orice cetatean ce prezinta tendinte suicidale pe teritoriul tarii lor. Aceste pedepse variaza desigur in functie de gravitatea faptei, plecand de la amenzi - destul de piperate - pentru tentativele usoare si ajungand chiar la pedeapsa cu moartea pentru cei prinsi in flagrant. Mai precis, daca te hotarasti sa te sinucizi sa zicem prin spanzurare si esti prins mergand la magazin si cumparand funie sau esti prins facand nodul, primesti automat o amenda de aproximativ 9.000 de euro. Daca in schimb esti prins chiar in momentul in care iti pui latul dupa gat esti condamnat direct la moarte (abolita in 1990, pedeapsa cu moartea a fost reintrodusa exceptional in Irlanda in urma acestei legi).
Un studiu efectuat la trei luni de la introducerea acestei legi arata rezultate imbucuratoare, rata sinuciderilor in irlanda scazand cu 15%. Inca nu s-au primit cifre legate de rata condamnarilor la moarte dar acestea oricum nu ar fi relevante pentru ca executiile vin doar in sprijinul respectarii legii, ordinii publice si protejarii cetatenilor.
Exista insa si o serie de puncte slabe in legea mai sus amintita, principalul constand in numarul tot mai mare de irlandezi care pleaca in strainatate pentru a se sinucide. Astfel in Irlanda a aparut o noua ramura a turismului - turism suicidal - numeroase agentii schimbandu-si brusc publicul tinta. In prezent insa, pentru a bloca acest exod, guvernul irlandei pregateste cateva paragrafe noi care vor fi adaugate legii anti-suicid si care vor corecta toate micile lacune ale acesteia.
duminică, 2 martie 2014
vineri, 28 februarie 2014
Intalniri (II) - Lionel Messi
M-am intalnit cu Messi intr-o benzinarie AGIP. Alimentam la doua pompe alaturate, eu avand gura de alimentare pe partea stanga a masinii iar el pe partea dreapta. Nu am putut sa nu remarc pe fata lui o doza de tristete amestecata cu enervare, aceeasi expresie ce o afisa dupa meciul pierdut cu 1-3 in fata celor de la real Sociedad. Instant am intrat in dialog si am reusit sa aflu sursa nemultumirii: Messi isi uitase cardul acasa si vroia sa alimenteze cu combustibil doar in valoare de 23 de euro si 14 centi (atat avea la el in acel moment). Din pacate insa pompa de benzina nu avea optiunea de a preseta suma pe care vrei sa o platesti si la atingerea acestei valori alimentarea sa se intrerupa automat si de aici izvorul de ingrijorare.
L-am inteles foarte bine - e deranjant sa te faci de rusine pentru cativa centi in fata unui vanzator in benzinarie, mai ales atunci cand esti unul dintre cei mai mari forbalisti ai lumii. M-am oferit sa il ajut si sa ii platesc eu eventuala suma in plus, in cazul in care ar depasi cei 23 de euro si 14 centi insa, demn cum il stim, m-a refuzat politicos. Atmosfera era foarte exploziva ceea ce avand in vedere spatiul in care ne aflam nu era deloc o chestiune imbucuratoare. Messi era concentrat la maxim pe derularea cifrelor reprezentand pretul carburantului de pe micul afisaj al pompei. Avea privirea ce o vazusem de zeci de ori la televizor, in timpul meciurilor Barcelonei, atunci cand se pregateste sa execute un penalty sau o lovitura libera si astfel am inteles de ce majoritatea portarilor sunt ingroziti atunci cand sunt fata in fata cu el. La un moment dat groaza m-a cuprins si pe mine dar am rasuflat usurat cand mi-am dat seama ca tocmai facusem plinul si pot pleca. L-am salutat politicos iar ultimul lucru ce l-am auzit rostit de el printre dinti, asemeni unui blestem, a fost juramantul ca in curand el, Leo Messi, va inventa pompa inteligenta de benzina. Si s-a tinut de cuvant, pentru ca mai deunazi pe coperta revistei Time am vazut o poza cu el si cu Pique alaturi de o pompa de benzina desprinsa parca din filmele SF.
L-am inteles foarte bine - e deranjant sa te faci de rusine pentru cativa centi in fata unui vanzator in benzinarie, mai ales atunci cand esti unul dintre cei mai mari forbalisti ai lumii. M-am oferit sa il ajut si sa ii platesc eu eventuala suma in plus, in cazul in care ar depasi cei 23 de euro si 14 centi insa, demn cum il stim, m-a refuzat politicos. Atmosfera era foarte exploziva ceea ce avand in vedere spatiul in care ne aflam nu era deloc o chestiune imbucuratoare. Messi era concentrat la maxim pe derularea cifrelor reprezentand pretul carburantului de pe micul afisaj al pompei. Avea privirea ce o vazusem de zeci de ori la televizor, in timpul meciurilor Barcelonei, atunci cand se pregateste sa execute un penalty sau o lovitura libera si astfel am inteles de ce majoritatea portarilor sunt ingroziti atunci cand sunt fata in fata cu el. La un moment dat groaza m-a cuprins si pe mine dar am rasuflat usurat cand mi-am dat seama ca tocmai facusem plinul si pot pleca. L-am salutat politicos iar ultimul lucru ce l-am auzit rostit de el printre dinti, asemeni unui blestem, a fost juramantul ca in curand el, Leo Messi, va inventa pompa inteligenta de benzina. Si s-a tinut de cuvant, pentru ca mai deunazi pe coperta revistei Time am vazut o poza cu el si cu Pique alaturi de o pompa de benzina desprinsa parca din filmele SF.
marți, 25 februarie 2014
Irina
Au gasit-o in padure, slaba - numai piele si os, cu parul crescut in dezordine si cu un limbaj total nearticulat. Peste toate insa, ceea ce a surprins cel mai mult au fost unghiile ei de la picioare, mai precis cele doua unghii de la degetele mari ce pareau ca nu au fost nicicand taiate. Crescusera mari si incovoiate in jurul talpii, varfurile lor ajungand sa se sprijine de partea din spate a calcaielor. Au incercat sa i le taie pentru a o putea incalta dar ea a refuzat cu niste urlete pline de durere asa ca au renunta pentru a nu o rani si mai mult pe plan psihic.
Testele ADN au dat verdictul - avea 13 ani si 9 luni si a fost abandonata la varsta de 2 luni si jumatate. Crescuta de animalele padurii (in sange i s-au gasit urme de lapte de vulpe si de bursuc) micuta Irina - caci asa i-au pus numele - a reluat contactul cu societatea la varsta cand altii aproape ca incep colegiul. Desi firava, Irina a dat de la inceput dovada de o rezistenta la efort nebanuita asa ca parintii ei adoptivi au decis sa profite de acest lucru. Si unde altundeva poti sa iti pui mai bine in valoare rezistenta la efort decat in domeniul sportului. Total retardata mental, dar asta nu e un handicap in sport avand in vedere ca multi alti mari sportivi nu stiu lega doua vorbe, Irina a profitat de senzationalele-i unghii de la picioare - puternice si flexibile in acelasi timp - si a inceput imediat sa practice patinajul artistic. Desigur, si kangoo jumps a fost o optiune doar ca parintii si-au dorit neaparat ca fiica lor sa participe la Olimpiada iar acesta inca nu e sport olimpic asa ca in final patinajul s-a dovedit a fi o buna optiune si prin prisma gratiei ce o prezenta Irina.
Vazand-o cum aluneca pe gheata, toti marii patinatori ai vremii au decis ca Irina e un talent nativ iar capacitatea ei de a se adapta cerintelor tehnice ale sportului depaseste orice asteptare. S-a calificat din prima, fara nici o problema la Jocurile Olimpice de Iarna unde si-a dominat de departe toate adversarele si a castigat atat medalia de aur cat si pe cele de argint si de bronz devenind astfel prima tripla medaliata olimpica desculta din istoria patinajului.
joi, 30 ianuarie 2014
Ping-Pong cu coaie
Tenisul de masa a fost unul dintre primele sporturi ce le-am practicat si la care am avut oaresce succes.
De-a lungul vremii am descoperit insa alte si alte sporturi, mult mai agresive, ce mi-au captat atentia si prin urmare am lasat la o parte paleta mea cu fete duble "Made in Vietnam". De cateva zile insa, curat facand in debaraua intunecoasa, am redescoperit-o ntrun colt si desi plina de praf, in momentul in care am luat-o in mana ceva a inceput sa freamate in intreaga-mi fiinta asa ca am decis sa redescopar placerea jocului.
Mi-am reluat astfel vechea indeletnicire si desi au trecut mai bine de 20 de ani de la ultimul meci, am realizat ca nu am uitat nici un secrat din tainele acestui sport. Si azi ca si in urma cu multi, multi ani, vechea mea paleta isi face cu acelasi succes datoria, chiar daca de data asta ceva s-a schimbat in esenta jocului, celebrele mingi de celuloid fiind inlocuite cu coaie.
Si uite asa, am reusit sa dezvolt un nou joc, mult mai solicitant din punct de vedere fizic dar si plin de senzatii mult mai intense. Fie ca e forehand sau backhand (rever), ca e lovitura liftata sau taiata, impactul intre paleta si coi genereaza jucatorului o placere nebanuita. Exista un singur inconvenient in acest vechi dar totusi nou sport iar acesta erte legat de fragilitatea "obiectului muncii" pentru ca se stie deja ca in comparatie cu o minge de celuloid, un coi e mult mai delicat. Dupa o serie de studii pe aceasta tema, cercetatorii chinezi - cei mai mari experti in domeniu - au decis ca daca pentru un meci de 3 seturi de ping-pong clasic e nevoie de una, maxim doua mingi de celuloid, in cazul ping-pongului cu coaie jucatorii vor avea nevoie de cel putin 9 coaiem cate 3 pentru fiecare set. Cum din fericire la ora actuala coaie se gasesc pe toate drumurile pentru ca toti mai multi barbati si le pierd fara a-si da seama de asta, pinc-pongul cu coaie are toate motivele sa devina unul dintre cele mai raspandite sporturi, atat in randul barbatilor cat mai ales al femeilor divortate si de ce nu, in cativa ani speram sa il vedem si la Jocurile Olimpice
De-a lungul vremii am descoperit insa alte si alte sporturi, mult mai agresive, ce mi-au captat atentia si prin urmare am lasat la o parte paleta mea cu fete duble "Made in Vietnam". De cateva zile insa, curat facand in debaraua intunecoasa, am redescoperit-o ntrun colt si desi plina de praf, in momentul in care am luat-o in mana ceva a inceput sa freamate in intreaga-mi fiinta asa ca am decis sa redescopar placerea jocului.
Mi-am reluat astfel vechea indeletnicire si desi au trecut mai bine de 20 de ani de la ultimul meci, am realizat ca nu am uitat nici un secrat din tainele acestui sport. Si azi ca si in urma cu multi, multi ani, vechea mea paleta isi face cu acelasi succes datoria, chiar daca de data asta ceva s-a schimbat in esenta jocului, celebrele mingi de celuloid fiind inlocuite cu coaie.
Si uite asa, am reusit sa dezvolt un nou joc, mult mai solicitant din punct de vedere fizic dar si plin de senzatii mult mai intense. Fie ca e forehand sau backhand (rever), ca e lovitura liftata sau taiata, impactul intre paleta si coi genereaza jucatorului o placere nebanuita. Exista un singur inconvenient in acest vechi dar totusi nou sport iar acesta erte legat de fragilitatea "obiectului muncii" pentru ca se stie deja ca in comparatie cu o minge de celuloid, un coi e mult mai delicat. Dupa o serie de studii pe aceasta tema, cercetatorii chinezi - cei mai mari experti in domeniu - au decis ca daca pentru un meci de 3 seturi de ping-pong clasic e nevoie de una, maxim doua mingi de celuloid, in cazul ping-pongului cu coaie jucatorii vor avea nevoie de cel putin 9 coaiem cate 3 pentru fiecare set. Cum din fericire la ora actuala coaie se gasesc pe toate drumurile pentru ca toti mai multi barbati si le pierd fara a-si da seama de asta, pinc-pongul cu coaie are toate motivele sa devina unul dintre cele mai raspandite sporturi, atat in randul barbatilor cat mai ales al femeilor divortate si de ce nu, in cativa ani speram sa il vedem si la Jocurile Olimpice
Franta - Manual de utilizare (III)
== CACAT DE CAINE ==
Daca in Romania, in timp ce se plimba pe strada cetateanul trebuie sa fie atent sa nu dea intr-una din multele gropi din asfalt, francezul pieton umbla la randul sau cu capul in pamant dar dintr-un cu totul alt motiv: rahatul de caine.
Am incercat sa imi dau seama din ce motiv, trotuarele frantuzesti sunt extrem de impanate cu rahati mai mici sau mai marim in functie de dimensiunea prestatorului. M-am gandit ca ar putea fi din cauza ca aici sunt mai multi caini dar sa fim seriosi, Romania e recunoscuta ca una din tarile europene cu cel mai mare numar de caini vagabonzi. E posibil insa ca, desi vagabonzi, cainii romani sa fie mult mai educati in comparatie cu cei francezi.
Oricum, trecand peste factorul "animal", prezenta cacatului de caine pe strada are o importanta dimensiune umana. Desi la fiecare stalp exista pungulite special dedicate culesului de cacat de pe jos cetateanul de rand nu se indura sa le si foloseasca. Aceasta lipsa de simt civic poate fi pusa pe faptul ca majoritatea plimbatorilor de animale sunt de fapt niste batrani cocosati, plin de artrite, care de abia isi misca hoitul dintr-un loc in altul iar daca-i pui sa mai faca si inchinaciuni la sfantul rahat apoi cu siguranta ca asta ar putea fi ultima matanie a vietii lor.
Si uite asa, pentru ca din motive fizice, respectivii cetateni nu au nici macar intentia de a curata in urma animalului iubit, asa ca si aici ca si in Romania, cuvintele de ordine sunt: ai grija unde calci! Singura diferenta "aici vs. acolo" e ca efectul calcatului gresit e cu totu altul, iar eu imi pun tot mai des intrebarea, oare ce e de preferat: durerea unei glezne luxate intr-o groapa romaneasca sau scarba generata de cacatul cainesc moale ce ti se lipeste pe talpa?
Daca in Romania, in timp ce se plimba pe strada cetateanul trebuie sa fie atent sa nu dea intr-una din multele gropi din asfalt, francezul pieton umbla la randul sau cu capul in pamant dar dintr-un cu totul alt motiv: rahatul de caine.
Am incercat sa imi dau seama din ce motiv, trotuarele frantuzesti sunt extrem de impanate cu rahati mai mici sau mai marim in functie de dimensiunea prestatorului. M-am gandit ca ar putea fi din cauza ca aici sunt mai multi caini dar sa fim seriosi, Romania e recunoscuta ca una din tarile europene cu cel mai mare numar de caini vagabonzi. E posibil insa ca, desi vagabonzi, cainii romani sa fie mult mai educati in comparatie cu cei francezi.
Oricum, trecand peste factorul "animal", prezenta cacatului de caine pe strada are o importanta dimensiune umana. Desi la fiecare stalp exista pungulite special dedicate culesului de cacat de pe jos cetateanul de rand nu se indura sa le si foloseasca. Aceasta lipsa de simt civic poate fi pusa pe faptul ca majoritatea plimbatorilor de animale sunt de fapt niste batrani cocosati, plin de artrite, care de abia isi misca hoitul dintr-un loc in altul iar daca-i pui sa mai faca si inchinaciuni la sfantul rahat apoi cu siguranta ca asta ar putea fi ultima matanie a vietii lor.
Si uite asa, pentru ca din motive fizice, respectivii cetateni nu au nici macar intentia de a curata in urma animalului iubit, asa ca si aici ca si in Romania, cuvintele de ordine sunt: ai grija unde calci! Singura diferenta "aici vs. acolo" e ca efectul calcatului gresit e cu totu altul, iar eu imi pun tot mai des intrebarea, oare ce e de preferat: durerea unei glezne luxate intr-o groapa romaneasca sau scarba generata de cacatul cainesc moale ce ti se lipeste pe talpa?
marți, 28 ianuarie 2014
R.I.P. Temistocle Popa !
Cand am aflat ca a murit Temistocle Popa m-am intristat infinit mai mult in raport cu momentul in care am aflat ca a murit Michael Jackson.
Am inceput cu aceasta comparatie pentru a ilustra (pentru cei ce inca nu stiau deja) ca Temistocle Popa a fost un mare artist, mai precis compozitor. Iar daca nici acum nu va amintiti de el atunci va mai dau un indiciu: lalele. Ei bine, DA ! Temistocle a fost celebru compozitor al mai inainte amintitei melodii, un adevarat imn inchinat Olandei.
Personal l-am cunoscut pe Temistocle la Uniunea compozitorilor. Pe atunci el era deja un compozitor consacrat iar eu numai ce ma lansasem cu cateva lucrari de muzica de camera. Spre deosebire de allti compozitori, Temistocle Popa era o persoana lipsita de arfe, dispusa oricand sa sara in ajutorul celor ce-i cerau acest lucru, ba cu un acord mai grav, ba cu un si bemol, in fine, dupa cum se cuvenea.
Ca un bun cunoscator al lumii muzicale nu am putut sa nu ii admir toate compozitiile dar cum e si nomal am avut si o melodie preferata, o adevarata BIJUTERIE - "Trecea fanfara militara". La un moment dat ajunsesem atat de innebunit dupa aceasta melodie incat mi-am setat-o ca ringtone la telefonul mobil dar si la cel fix, ca sonerie la usa, melodie de desteptare dimineatam claxon la masina, etc.
Dar anii au trecut, Temistocle a imbatranit si s-a facut una cu tarana. Melodiile lui raman insa vii si nealterate de trecerea timpului si in curand David Gueta va scoate un CD cu remixuri ale celor mai mari hituri iesite din inima lui Temistocle Popa.
Odihneste-te in pace conFRATE !
Am inceput cu aceasta comparatie pentru a ilustra (pentru cei ce inca nu stiau deja) ca Temistocle Popa a fost un mare artist, mai precis compozitor. Iar daca nici acum nu va amintiti de el atunci va mai dau un indiciu: lalele. Ei bine, DA ! Temistocle a fost celebru compozitor al mai inainte amintitei melodii, un adevarat imn inchinat Olandei.
Personal l-am cunoscut pe Temistocle la Uniunea compozitorilor. Pe atunci el era deja un compozitor consacrat iar eu numai ce ma lansasem cu cateva lucrari de muzica de camera. Spre deosebire de allti compozitori, Temistocle Popa era o persoana lipsita de arfe, dispusa oricand sa sara in ajutorul celor ce-i cerau acest lucru, ba cu un acord mai grav, ba cu un si bemol, in fine, dupa cum se cuvenea.
Ca un bun cunoscator al lumii muzicale nu am putut sa nu ii admir toate compozitiile dar cum e si nomal am avut si o melodie preferata, o adevarata BIJUTERIE - "Trecea fanfara militara". La un moment dat ajunsesem atat de innebunit dupa aceasta melodie incat mi-am setat-o ca ringtone la telefonul mobil dar si la cel fix, ca sonerie la usa, melodie de desteptare dimineatam claxon la masina, etc.
Dar anii au trecut, Temistocle a imbatranit si s-a facut una cu tarana. Melodiile lui raman insa vii si nealterate de trecerea timpului si in curand David Gueta va scoate un CD cu remixuri ale celor mai mari hituri iesite din inima lui Temistocle Popa.
Odihneste-te in pace conFRATE !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)