Piatra

Abia deschise ochii cand tatal sau, Bolovan, i-a spus: "fiule, simt ca, spre deosebire de mine, tu o sa ajungi departe"

Si aceste vorbe l-au urmarit toata viata.

S-a rostogolit impreuna cu alti semeni de-ai sai la poalele muntelui si a ramas acolo, pe malul marelui fluviu. Au trecut ani si in tot acest timp, piatra a facut planuri peste planuri despre cum o sa treaca peste apa pentru a ajunge DEPARTE. Sute, mii, cine a mai numarat anii.Zilele erau la fel cu noptile pentruc a nimic nou nu se intampla.

Doar ca intr-o zi, pe acolo trecu principele impreuna cu suita sa si toti se oprira sa isi adape caii. In acest timp, unul din fiii principelui cobora pe malul apei, lua piatra in mana stanga si o arunca pana aproape de malul celalalt.

Si astfel, cu o mana de ajutor, piatra noastra a ajuns hat departe, mult mai departe decat isi imagina tatal sau, intarind vorba ce zice ca nu e destul sa vrei sa ajungi departe, important e sa ai o mana puternica pentru a te trimite acolo.

rroman din rromania

M-am dus si eu la mediateca la Sete.

Pentru cei neinitiati:

Sete = oras in sudul frantei, 45.000 locuitori (cam ca Lugojul)

Mediateca = asa-i zice la biblioteca in Franta.

Biblioteca (cf. Dex) = .... xx) Colecție (publică sau particulară) de cărți, publicații periodice, manuscrise etc., clasificate și aranjate într-o anumită ordine pentru a facilita utilizarea lor de către cititori. xxx) Instituție care adăpostește o asemenea colecție, punând-o la dispoziția cititorilor.

Asa ca m-am dus la mediateca : filme, carti, cd-uri cu muzica de toate felurile, benzi desenate, etc. Si toate astea pentru un abonament de 10 euro. PE AN ! K DO !

Si ce vad la mediateca: plin de adolescenti, si nu exagerez. Intelegeti acum de ce mi-am permis ca in inceputul acestei postari sa explic termenul de "Biblioteca" ? Pentru ca in Romania (in cazul ca o astfel de institutie mai exista) biblioteca e frecventata atat de "des" si mai ales de tineri, incat trebuie sa le spunem ce inseamna cuvantul...

Dar, sa revenim. m-am dus glont in zona cu CD-uri sa imi iau ceva material de ascultat in masina si, ironie sau nu, am ajuns exact in zona rezervata muzicii europene. Hai sa vad ce gasesc legat de Romania - zic - asteptandu-ma sa dau de o Angela Similea, un Phoenix sau macar o Inna. Evident, exista un spatiu special destinat "muzicii din estul europei", unde, alaturi de mari succese din Ungaria, Bulgaria, Rusia si Serbia, gasesc urmatoarele:

- Taraf de Haïdouks Groupe de musiciens tziganes Lautari

- Fanfare ciocarlia the Romanian Gypsy Horns once more

- Romanian Gypsy music

- Fanfare Paysanne De Zece Prajini

si, cu voia dumneavoastra, ultima pe lista:

- Romica Puceanu

Asa ca, domnilor la fel de destepti precum campania ce o promovati (http://www.romaniisuntdestepti.ro/), credeti ca internetul e punctul de plecare pentru a schimba odata pentru totdeauna imaginea noastra afara ?

Sacrificii

Cei ce au trecut peste inceputul unei relatii cunosc perioada de stabilire a limitelor, cu celebrele "sti, ar trebui sa te lasi defumat", "mananci cam mult si cam nesanatos", "nu-mi place cum iti sta parul", etc. Ciudat e ca in majoritatea cazurilor EA este cea care vine cu aceste idei pentru ca LUI nu-i pasa daca ii pute gura a tigari, nici daca mananca o ceafa dubla la micul dejun si nici macar daca are parul rosu. Ei bine, EA are totdeauna ceva de pus la punct si nu pentru ca ar fi un lucru ce trebuie neaparat schimbat ci pur si simplu pentru a intra in forta in noua relatie. In felul asta, EL e nevoit sa faca sacrificii majore doar pentru a-i satisface EI criza de orgoliu dar si fara a cere nimic in shimb. Trist !

Nu ar fi mai crestineste sa existe si aici un procedeu "dinte pentru dinte", o negocirere brutala, ceva gen:

EA: Ar trebui sa nu mai bei atata bere

EL: Bine, dar si tu ar trebui sa-ti omori pisica.

Sau

EA: Nu mai asculta muzica asta de prost gust

EL: Sunt de acord dar te rog sa porti si tu haine de blana

Nu-i asa ca un astfel de dialog ar reteza din start orice "sacrificiu" ulterior?

O suta

Habar nu aveam dar m-am uitat in tab-ul "Editati postari" si m-am luminat. Asta e postarea cu numarul O SUTA.
Si, pentru ca e un numar oarecum atragator, ar trebui sa sarbatorim. In concluzie, deschid o sticla de sirop de vinete, imi torn un pahar, dau o tura de stadion si ma inclin in fata celor 4 (patru) fani ai mei care din pacate au ramas doar 2 (doi) la ora la care scriu acest post din motive demne de intelees : unul a murit lovit de un pet gol de benzina si pe celalalt l-am mancat, de viu.
Asa ca putini dar buni, va multumesc pentru sprijin si imbold si va urez sa ramaneti tot asa pentru ca, pe langa ca va pregatesc surprize monstruoase, va promit ca in curand plecam sa cucerim Persia si sa ii lasam fara covoare !
Da sarbatorim azi o suta de rahaturi, care mai de care mai dubioase si va inteleg: e greu sa inghiti atata cacat dar nu imposibil. Adevarul e ca dupa cacatul pe care-l mancam zilnic, rahatul meu literar e "subtire de primavara".
In concluzie, tineti aproape, nu fumati in lift si mai ales nu conduceti daca ati baut mai mult de 3 beri sau o jumatate de litru de vin pentru ca va promit ca atat timp cat sanatos voi fi - exceptand sanatatea mentala - voi tine proaspat cacatul pe acest blog.
Si, in final, un mesaj pentru o persoana speciala, minunata si gigantica: Sorina. Sorina, draga mea, a noastra a tuturor. Desi nu te-am numarat intre fanii bloglui, iti multumesc ca il citesti si ca razi ori de cate ori vezi ca am facut vreo greseala de ortografie. Dupa cum ti-am mai zis, blogul de fata nu e nici blogul lu' Pruteanu si nici al Mioarei Avram asa ca nu te astepta sa fie perfect din punct de vedere al corectitudinii. Tot ceea ce scriu e inspiratie de moment asa ca daca as vrea sa rescriu o postare peste 10 minute, cu siguranta ar iesi cu totul altceva. Si, tocmai pentru ca e o chiestie de inspiratie de moment, nu recitesc un post odata scris pentru a nu-i stirbi din farmec, preferand sa il las asa, brut, cu litere mancate si greseli de ortografie si de punctuatie. Da' oricum, iti multumesc inca odata Sorina, pentru toate zambetele care-ti infloresc in colturile gurii, printre zabalele albicioase.

King Kong stie !

M-am uitat la King Kong (originalul, ala din '76) mai mult pentru a vedea cum se maimutareste personajul principal in franceza, filmul fiind subtitrat.
Stiam ca filmul e cu Jesica Lange dar am ramas profund surprins cand l-am recunoscut si pe Jeff Bridges printre protagonisti - si nici macar nu era el maimuta. Tin minte ca acum ceva vreme am avut o discutie referitoare la faptul ca Jebb Bridges a jucat in filme bune. Bullshit ! Hai sa mai dau un singur exemplu sa termin cu aceasta abatere de la subiect: Tron.
....
Revenind de la buda dupa o voma sanatoasa, urmare a gretei provocata de scrierea titlului acelui film de profund cacat, intram direct in subiect.
King Kong, erou neinteles, muuuuult mai neinteles chiar si decat Luceafarul, se urca pe WTC, le arata americanilor ca e capabil sa doboare elicopterele ca pe niste muste si ei ce fac, il impusca, il doboara, il omoara (ma rog, il invie dupa un transplant de inima in KK-Lives -1986 dar asta e alta poveste pe care voi inca nu o stiti) si dupa aia, in 11 septembrie 2001 plang ca au venit aia cu avioanele si le-au distrus minunatie de blocuri. Pai normal prostilor, ca daca lasati maimuta acolo sus si aveati putina grija de ea, se ocupa dansa de avioane, ca tot din familia aparatelor de zbor sunt ca si elicopterele :) Asa, in loc sa ia avioanele la upercuturi si sa va scape de necaz, ati preferat sa va umflati in pene ca ati salvat planeta de ciudata maimuta. Acuma, nici asta nu e chiar sfarsitul lumii in domeniul prostiei. Ce e mai deranjant e ca ati facut urmarea in '86 si nici atunci nu ati avut grija de biata maimuta iar ea si-a luat lumea in cap si v-a lasat de izbeliste. Si, pentru a pune cireasa pe tortul prostiei, l-ati adus din nou pe ecrane, in 2005 cand tragedia era deja moarta si ingropata. Concluzia nu o mai tragem, a fost deja enuntata de Rebengiuc in inegalabilul film BALANTA : "Al mai prost om din lume e americanul"

(ne)buni de regat

Am aflat si eu de pe pagina de facebook a celebrei Alice Nastase ca zilele trecute a fost ziua de nastere a regelui mihai asa ca am deschis vreo doua - trei ziare pentru a vedea valurile de guduraturi de la picioarele tronului.
De ce oare fac oamenii astia plecaciuni si saruta ghiulul sau capu' la sceptru regal? Cine mai e si mihai asta ? In afara de a fi un batran senil, prostut, putin balbait si cu extrem de putine cunostinte in ceea ce priveste limba romana (haha ..da' ce sa mai zic de nevasta-sa, "regina romaniei" ..cica, o gospodina care nici simplul "multumesc" nu reuseste sa-l pronunte corect) personajul respectiv nu exceleaza decat, poate, prin dragostea lui pentru masini. Da' si lui Senna i-au placut masinile ...
Oricum, marele meu deranj vine de la faptul ca omul care isi zice "regele romaniei" nu e capabil sa rosteasca corect nici macal o fraza simpla in dulcele grai al natiunii ce ar trebui sa o patroneze.
Cunosc foarte multi oameni cu numele de mihai, toti vorbesc romana mai bine decat pelticul asta dar nici unul nu se umfla asa in pene. Si cat tot vorbim de pene, mihai de Romania e cam acelasi lucru ca si banel de rromania. Facand o blanda comparatie intre cele doua personaje nu putem sa nu remarcam:

• asemanarea fizica - amandoi sunt filiformi si cu ochii bulbucati,


• disponibilitatea la efort fara rost (banel alearga dupa mingi pierdute iar mihai dupa un scaun pierdut)


• asemanarea familiilor - amandoi vse trag din familii mari


• lasitatea si mercantilismul (banel a parasit echipa al carui simbol a fost iar mihai ... ce sa mai vorbim)

...si exemplele ar putea continua.

Dar sa revenim totusi pe "terenul de joc" pentru a transmite un scuipat timid pe coroana regala si a-i ura caldurosul "lasati-ne !" mult iubitului si stimatului mihai si intregii sale suite !

Fallen

Scriu aceasta postare sub influenta proaspat vizionatei mini-serii TV Fallen. Un film extrem de imbarligat cu ingeri, nephilimi, demoni si alte cele a carei idee principala e implinirea urmatoarei profetii: un nephilim va izbavi toata gasca de ingeri izgoniti din Rai si ii va trimite inapoi, acolo unde le e locul. Tehnica izbavirii e si ea extrem de interesanta: Izbavitorul pune o mana pe mana celui ce va fi izbavit iar cealalta i-o plaseaza in zona pieptului, ce concentreaza putin si puffff, o lumina se ridica spre cer din cel izbavit, iar corpul acestuia dispare. Dupa cum e foarte usor de priceput, in urma unei asemenea sedinte, o singura persoana putea fi izbavita ceea ce indica o productivitate extrem de scazuta a izbavitorului. Pentru a-i imbuntati coeficientii, ar avea nevoie baiatul asta de un scurt training pe meleaguri mioritice, sa vada el cum poti izbavi 3 persoane dintr-o singura lovitura ...de Mercedes.
Acuma, nu ca as avea ceva cu Huidu (cineva sa il salveze !) dare clar ca el are job-ul de Izbavitor in Romania. Si, pentru ca e suflet mare, a incercat prima izbavire direct pe propria persoana (ce a carcotit el : nu incerc pe altul ca poate ii fac rau, sa vad intai cum merge treaba pe propria-mi piele). Din pacate, lipsa sa de experienta dar si prea marea experienta a medicilor austrieci au condus la un rasunator esec, insa, cum il stim, Huidu (cineva sa il salveze!) e o persoana ce nu se lasa infranta cu una cu doua. Rezultatele perseverentei sale s-au vazut extrem de bine weekendul trecut pe sosele, la tv si in ziare.

Radem, glumim ... dar mai si citim

Am fost zilele trecute la magazinul Virgin : 2 etaje de cultura: carte - parter, muzica + filme + jocuri - etajul 1.
Am petrecut ceva vreme printre rafturile cu ultimele aparitii editoriale, am belit ochii la cele peste 10 rafturi cu benzi desenate, de la manga la Donald si de la Green Lantern la Rahan, am ascultat ultimele release-uri Opeth si Dream Theater in raionul special amenajat cu peste 20 de terminale si m-am distrat cu zecile de carti, tricouri si suveniruri referitoare la Star Wars in sectiunea fanzone.
Insa punctul de greutate in toata aglomeratia aia de lucruri minunate a fost The big book of pussy.
Ma mananca in palma sa ii scriu numele pe romaneste dar iar s-ar supara puritanii ce-mi citesc blogul si dupa aia renunta sa il ma citeasca si eu o sa ma intristez la randul meu pentru ca nu mai am vizitatori asa ca nu are rost sa ma risc. Ei bine, Marea carte a pizdei e plina, cum e si normal, de poze cu ... pizde, de la inceputul pozelor cu pizde (o mie noua sute si ceva) pana in prezent cand pizdele pot fi si pule. Sunt acolo poze alb negru si HD, nuduri de arta si close-up-uri ce depasesc limita pornografiei. Nu prea stiu eu ce poti citi la o astfel de carte dar macar ramai cu amintiri placute si nu mai folosesti linia de net pentru site-uri interzise.
Ups, acum am realizat, am scris prostii ! Imi cer o mie de scuze si promit sa nu modific pentru ca, daca respectiva carte, editata de o casa de prestigiu si disponibila pe raft, tuturor categoriilor de varsta intr-un magazin ultra central cu mii de vizitatori in fiecare zi, nu vad de ce m-as cenzura eu pentru o mana de falsi ipocriti.

Cutting pig for dummies

Am avut de ales la titlu si, desi suna cam ca dracu', tot e mai bine comparativ cu "taiatul porcului pentru idioti".
Dar sa trecem la subiect !
Totul incepe in dimineatza silei dedicata acestui eveniment. Familia se trezeste cu noaptea in cap, femeia face focul in soba si pune la fiert 3 oale: una mare cu apa si doua mai mici, una cu tuica si alta cu vin (zahar si scortisoara). In tot acest timp, barbatul merge afara, pregateste paiele de foc si cazanul. Eventual, mai trage cu ochiul sa vada care e starea de spirit a porcului, cum a dormit, daca e agitat, avand in vedere ca e nemancat - porcul nu se hraneste inainte de a fi taiat pentru a nu avea matele pline cu cacat pentru ca daca se sparg in timpul evenimentului ...
Apar ajutoarele (2- 4 persoane, in functie de cat de mare e porcul) si macelarul. Se bea ceva cald (NU CEAI ! Ceaiul este pentru englezi), de obicei o tuica - vinul este exceptie pentru persoanele cu tensiune. Nu am stabilit daca acest prim pahar e pentru incalzire sau pentru curaj. Eu cred totusi ca e pentru incalzire dar mai cercetez.
Urmeaza momentul culminant, macelarul impreuna cu stapanul porcului intra in cotet, leaga un picior al porcului (spate stanga sau dreapta) cu o ata si il scot din incinta. In mod exceptional, in cotet poate intra o singura persoana (de preferabil stapanul) - apropiata a animalului, pentru a nu-l stresa .
Scos afara din cotet, porcului i se pune o piedica sireata: un ajutor trage de ata legata de picior. Animalul cade pe o dunga, celelalte ajutoare sar pe el si il imobilizeaza, timp in care macelarul aplica livitura decisiva in carotida. Un rol deosebit de important aici il are persoana ce tine oala in care se scurge sangele folosit mai apoi la fabricarea sangeretelui. De obicei de acest lucru se ocupa unul dintre ajutoare dar sunt cazuri in care si sotia gazdei poate primi aceasta sarcina desi nu prea e munca de femeie.
Odata instalat rigor mortis, participantii trec la un nou rand de bautura, inainte de a porni la parlitul porcului.
Observatie : Am preferat sa enunt aici taiatul porcului "old stile". Exista desigur si alte modalitati de a pune capat scurtei existente a bietului animal (impuscat cu gloante sau bolturi, spanzurat, inecat, otravit sau, de ce nu, speriat de moarte).

Ce frumosi sunteti ...

Sa mori tu ca acesand facebookul, nu ai gasit niciodata o poza infatisand doua sau mai multe personaje ( sot/sotie, "gagik" cu "pooy-ul" ei }{muahh sau de ce nu, o familie fericita cu unu doi, trei ...copii) la care un prieten sau o ruda apropiata au facut celebrul comentariu "CE FRUMOSI SUNTETI SI CE BINE VA STA IMPREUNA". Bine, acum inteleg ca nu ai gasit citatul exact in forma asta pentru ca deh ... romanul s-a nascut poet, asa ca, treaca de la mine, se accepta si urmatoarele: "Ce cool sinteti", "Woow baby, sinteti bestiali amandoi", etc.

Nu conteaza ca de foarte multe ori persoanele ce apar in pozase potrivesc ca nuca in perete : ea juna si frumoasa, el batran cu chelie ori mama cu o bluza murdara ce strange la piept un copilas cu urechi clapauge si dinti de castor sau, de ce nu, ceva de genul celor din imaginea alaturata. I-am vazut la mall si automat mi-a venit in minte citatul pentru ca ... sunt frumosi (pacat ca nu ii vedeti din fata) dar mai ales le sta bine impreuna, vezi mai ales tinutele ce se potrivesc de minune - tricou/slapi de plaja/bermude - tinuta naturala de mers la strand sau la o prajeala pe malul Timisului versus rochie mini (cred ca din colectia Mango) pantofi cu toc de 8 cm si poseta plic - tinuta de mall sau club.

Privindu-i m-am gandit, oare cine pe cine a scos afara din casa ?

Am impresia ca ea s-a imbracat frumos, "de duminica" si a trecut pe la el, la etajul 6. El tocmai scotea lada de bere din frigider sa o duca jos la masina pentru a pleca cu "baietii" la o ceafa, 10 mici si un fotbal la iarba verde cand :"hai 'uby, ca fetele sunt la ciclu si eu cu cine mai ies la mall? Daca ma iubesti, du-ma acum la o saorma.". Iar el, berbecul, si-a tras in picioare perechea de slapi intre degete si cu un "noa hai fă" plin de entuziasm a adus-o in fata camerei mele foto.

Definim si masuram

    Ii putem spune, prescurtat "SQ". El este echivalentul IQ-ului dar in partea "cealalta" pentru ca, de ce atata timp cat avem un "Intelligence Quotient", nu am putea avea si un "Stupidity Quotient".

    Spre deosebire de IQ, SQ-ul ar fi si mai usor de masurat. Stim ca exista o gramada de teste care odata parcurse iti dau valoarea mai mult sau mai putin exacta a coeficientului de inteligenta si e evident ca e greu sa incropesti testele astea, cu sutele lor de intrebari si mai apoi sa mai faci si calculele din spate pentru a ajunge la o anumita valoare. Cu SQ-ul este in schimb mult mai simplu pentru ca nu trebuie sa pui intrebari prea dificile pentru a-ti da seama ca un om e prost. Pana la urma, la majoritatea semenilor nostri, nu e nici macar nevoie de intrebari pentru a ne da seama cat de batuti in cap sunt. E nevoie doar sa il privesti in ochi, sa ii urmaresti reactiile si tampeniile debitate. In final, singurul lucru ce mai trebuie stabilit este valoarea SQ-ului dar si aici avantajul este tot al prostului pentru ca el e capabil sa se autoevalueze si de cele mai multe ori, chiar daca nerostit, verdictul e acelasi "ba, da' sunt nemaipomenit de prost".

    Pentru a exemplifica, il pot aminti aici pe vechiul meu camarad de arme Caraban. Trecand peste aspectul lui porcin, cu fruntea ingusta si creata, vegheata de doi ochi mici ca de bebelus nou nascut, Caraban al meu este un atlet al prostiei. Intrucat nu poate da vina pe ai lui, pentru ca, nu-i asa, nu te nasti prost ci acumulezi pe masura ce (ar trebui sa) "evoluezi", Caraban isi dezvolta zilnic tampenia, incercand sa isi mascheze frustrarile, esecurile, pana si bucuriile si micile realizari. El nu trebuie sa mai spuna "sunt prost" pentru ca din tot ceea ce zice transpira aceasta idee si nu ar mai face decat sa repete iar si iar, acelasi lucru. Sunt poate nemernic pentru ca nu incerc sa il abat pe Caraban de pe calea lui dar la o adica, oare imi mai pasa ? Adevarat, nu-mi pasa, asa ca SA TRAIESTI CARABANE ! - cu SQ-ul tau infinit

Sarpele Simion

   Oare cine e respondabil cu cadourile in cazul unei zile de nastere ? Cine e persoana care le aduce si le distribuie celor aniversati ?

   Ma gandesc ca daca tot exista Mos Craciun care aduce cadouri copiilor in preajma craciunului si Iepurasul care umple cuibul cu cadouri in preajma pastelui, atunci e clar ca trebuie sa existe cineva care sa faca acelasi lucru cu ocazia zilei de nastere pentru ca e o certitudine ca fiecare dintre noi primeste cate ceva.
   Dupa ce o documentare foarte intensa in legatura cu acest subiect (timp de 9 anisi jumatate am vizitat situri arheologice, am citit carti extrem de vechi ce povesteau de serbarea zilei de nastere inca din Mesopotamia si Egiptul antic, etc.) ma declar capabil sa emit afirm urmatoarele: responsabil cu cadourile in cazul unei zile de nastere este Sarpele Simion.
  Am gasit nenumarate indicii referitoare la aceasta creatura magica, semitransparenta si difuza (spre deosebire de Mos Craciun care intra pe horn, Sarpele Simion intra in casa difuzand prin imperfectiunile peretilor - crapaturi, pori, discontinuitati in tencuiala). Contrar unor credinte pagane- in special venite din zona americii centrale si de sud, Sarpele Simion nu are pene. Are in schimbi doi pinteni, unul pe cap si unul pe coada, folositi indeosebi pentru a-si agata plasele cu cadouri. De asemenea, el nu are nici clopotei, sonerie sau claxon. E o vietate extrem de silentioasa, aceasta fiind si o dovada a faptului ca de ziua ta doar te trezesti cu cadourile, fara a sti cine le-a adus sau de unde au aparut. E normal ca, avand in vedere cele enumerate mai sus, sa ne intrebam: totusi, care sunt dovezile palpabile ale existentei Sarpelui Simion. Ei bine, cred ca cea mai clara dovada cum ca Simion exista sunt urmele pe care acesta le lasa pe asfalt. Azi, aceste urme pot fi vazute pe toate drumurile lumii dar sa stiti ca exista si dovezi mai vechi, bucati de carosabil purtand amprenta Sarpe Simion si care dateaza din secolele VII ien dar si II- IX en fiind expuse la Muzeul de Arheologie si Antropologie al Universitatii Pensilvania dar si la Muzeele de istorie ale Marii Britanii, Turciei si Indiei.

ABBA

   Acum doua saptamani si jumatate, adunati la gura sobei, depanam alaturi de cei de la ABBA clipele ce ne-au propulsat in topul clasamentelor internationale. Dialogul se derula firesc, intrerupt doar de trosnetul lemnelor in foc si de ciocanitul fulgilor grei de nea in ferestre si in tiglele transparente. Afara crivatul sufla printre frunzele smochinilor iar zapada era din loc in loc deranjata de ursuletii koala cazuti din copaci din cauza vantului puternic. Intorcandu-ma de la bucatarie, cu un cantalau plin cu vin fiert cu scortisoara si grapefruit, am gandit cu voce tare: "cu toate zecile de number one-uri si miile de concerte cu casa inchisa, tot negrul ala de la Bonney M dansa mai bine".
   Auzind asta, cei de la ABBA au inceput sa se certe, mai intai cu mine, apoi intre ei. Cuvintele jignitoare au inceput sa zboare mai repede decat libelulele urmarite de pasarile colibri care s-au adapostit si ele in cabana odata cu venirea iernii.
   Au incercat amaratii sa faca si ei o coregrafie, bloda cu brneta faceau piruete, claparul canta cu buricul iar eu eram cel care evalua actul artistic. Tragedie, acesta nu se ridica nci pe jumatate la valoarea unui semispagat facut de maimutica buclucasa de la trupa concurenta. Dupa ore intregi de experimente care mai de care mai ciudate, concluzia a fost unanima: trupa ABBA e degeaba asa ca am hotarat de comun acord ca singura solutie este dizolvarea. In concluzie fiecare si-a luat bocceluta in spate si a plecat pe drumul sau, doar eu am ramas in urma, singur si cu un singur gand : Mama mia, eu sunt responsabil de destramarea uneia din cele mai importante trupe muzicale din istorie !

Coca Cola

Mi-am cumparat si eu sticlele din promotia Coca Cola. Cald fiind si neputand rezista tentatiei am si baut continutul asa ca acum imi stau pe un colt de birou, goale si triste. Pe fundul fiecareia mai zace o farama de lichid (de fapt e doar colorantul pentru ca lichidul s-a evaporat) iar la gura sticlelor o musca bazaie simtind mirosul dulceag si nestiind daca sa intre sau nu. Frigiderul care le adapostea alaturi de suratele lor e acum departe si mult mai gol iar vina pentru acest lucru imi apartine si mie intr-o oarecare masura.

Este evident ca nu mai au acelasi farmec ca in momentul in care le-am cumparat. Intistarea sticleror ma molipseste de cate ori privire imi cade asupra lor iar in curand presimt ca ma va paste o depresie in care nu dai nici daca aprofundezi poezia simbolistilor.

Nu stiu acum ce sa mai fac cu ele. Le-as arunca dar am in jur doar cosuri de hartie, resturi alimentare si plastic - nimic dedicat sticlei. Le-am adus o sticla de apa minerala sa le mai tina de urat, poate chiar sa le inveseleasca dar fara nici un succes. M-am gandit chiar sa cumpar o sticla mai mare de cola si sa le umplu din nou dar din pacate nu mai am dopurile originale pentru a le re-capsa si cu vremea asta in cateva zile ajung iar in starea de acum. In concluzie, stau acolo, toata ziua, asteptand clipa ce niciodata nu o sa vina. Cred ca nici macar un colectionar fanatic nu ar putea sa salveze situatia pentru ca pana la urma sunt doar trei sticle goale.

Timpul revelatiilor

      2011 a insemnat pentru mine mult mai mult decat las sa se vada. Desi nu a trecut nici jumatate din el, pana in acest moment m-am ciocnit de mai multe AXIOME, cum nu am ai intalnit - insumate- in toti cei 54 de ani de viata.

      De la talentul romanilor, descoperit in show-uri TV la faptul ca marimea minima a pantofilor barbatesi BIT e 40, de la muzica Laurei Lavric la truda masinutelor serviciului de salubritate din Timisoara, si mult multe altee ... totul s-a infatisat in curul gol cunoasterii mele cu un simplu si singur mesaj: ia-ma !
      Privind in urma pot sa deslusesc totusi unul dintre cele mai crude si mai tiste adevaruri, descoperit poate si cu alte ocazii dar in care nu vroiam sa cred nici in ruptul capului: "Oamenii nu se schimba".
      Intradevar, desi ani intregi suntem imbatati cu vesnicul cliseul "Evoluam. Oamenii se pot schimba", imi permit sa afirm sus si tare ca toate asta sunt vorbe inventate de niste oameni pentru a-si vinde cartile de dezvoltare personala sau mai rau sunt echivalentul subliminal al etnobotanicelor.
      Stiu, ai trecut de la caruta la Q5 dar asta nu e mare luru atata timp cat iei de la gura copiilor ca sa alimentezi cu 50 de lei pentru a te umfla in pene prin oras. Mare filozofie ca in loc de un televizor alb negru ai acum o plasma cu diametrul de 200 cm cand inca nu ai descoperit periuta si pasta e dinti. Nu inseamna ca ai evoluat pentru ca ai un IPAD 2 de 64 Gb cu wifi cand tu puti a transpiratie la ora 9 dmineatza la fel cum puteai cu o seara inainte - ca doar si vaca, acolo, in grajdul ei, pute la fel dor ca ea e la acelasi nivel de evolutie ca in urma cu sute de ani. Si nici schimbare nu vad in faptul ca mergi la mall la salonul de infrumusetare, iti faci ce ma tare freza si cele mai tari manichiuri dar tu te speli pe cap odata la 2 saptamani si  cand te stergi la cur iti ramane rahatul sub unghii.
       Trist, dar nu ne schimbam, ramanem aceiasi neanderthalieni, putin mai "articulati", care se plimba cu sahul sub brat pentru a da impresia ca sunt niste rafinati dar care in realitate nu stiu cum se da pagina la o carte.

Un an intre suricate

Zilele trecute, pe un post tv educativ, am urmarit un material despre Dian Fossey, asa numita "Doamna gorilelor", o femeie care si-a dedicat intreaga viata studiului acestor mamifere. Vazand cum doamna respectiva a trait atata timp printre gorile, nu am putut sa nu imi amintesc o experienta asemanatoare traita de mine cu ceva timp in urma - cele aproape 12 luni petrecute alaturi de un clan de suricate.
Se intampla cu mai bine de o jumatate de secol in urma cand, ratacindu-ma de echipa alaturi de care traversam desertul Kalahari, am cazut rapus de sete si de caldura. Am zacut ore intregi in arsita (plus 60 de grade Celsius) iar salvarea mea s-a numit clanul de suricate Costqista. M-au hidratat, m-au luat cu ele in vizuine, m-au hranit si m-au tratat ca pe unul de-al lor. Incet incet am invatat sa traiesc sub pamant, in bezna, departe de lumina si caldura ucigatoare a soarelui african. Am invatat sa vanez, la inceput mici mamifere apoi chiar pe unii din semenii suricati. Am inceput sa atacam alte triburi pentru a ne extinde teritoriul dar nu am ezitat nici sa ne pedepsim colegii de trib atunci cand acestia nu mai faceau fata incercarilor de zi cu zi. Apa tot mai putina ne-a rarit rau de tot clanul pana cand intr-o buna zi, insetati si cu unitatea grupului subrezita, am fost macelariti intr-o buna zi de o turma de hiene. Am reusit sa scap datorita unui trib de Bambukushu carora li s-a facut mila de mine si nu m-au mancat pentru ca eram extrem de slab.
Si acum, la atata timp dupa evenimentul ce mi-a cultivat spiritul gregar si mi-a ascutit capacitatea de a detecta orice sursa de apa, retraiesc cu mare placere acele momente cand alaturi de "banda" mea ne taram prin miile de canale sapate in pamantul tare si uscat ca granitul. Cu toate ca au trecut mai bine de 50 de ani, inca mai am probleme din caua luminii puternice semn ca odata ce ai bajbait prin neant e greu sa te mai obisnuiesti cu soarele.

the age of hope

Revin
Da, stiu, pauza fu putin cam lunga (multumesc fanilor ce mi-au remarcat absenta) dar ce drac sa fac, cineva trebuia sa se ocupe si de Bin Laden ala. In fine, mi-a luat ceva mai mult decat estimasem dar acum ma intorc sa va scriu iar despre cacatul nostru cel de toate zilele.Mai bine zis, de data asta o sa scriu despre ceasul biologic al cacatului.
Desi nu sunt rapus de oboseala, in fiecare seara trebuie sa merg devreme la culcare pentru ca dimineata sa ma pot trezi la ora 7:05 fix, si nu din cauza mea. Nu ceasul meu biologic suna la acea ora ci ceasul biologic al cacatului.
Exact la 7:05 cacatul mi se trezeste si incepe sa planga in mine. Isi cere dreptul de a vedea soarele de a simti libertatea bazinului de toaleta. Am incercat tot felul de tertipuri, amagiri si minciuni. I-am dat somnifere si anti-laxative (sa-mi zica cineva care e antonimul cuvantului LAXATIV), i-am cantat cantece de leagan dar degeaba, orice as face, el la ora 7:05 este gata de scandal ca deh, asa-i cand ai cacat in tine. Prin urmare sunt nevoit sa il eliberez cat mai rapid, ba, in plus, sa ii dau si jucaria lui din hartie gienica si sa ii fredonez uneori cate o basina de adio.
Va rog mult, daca ati experimentat aceasta situatie (si stiu ca muuulti dintre voi ati facut-o) sa imi spuneti si mie ce trebuie sa fac sa imi mai potolesc cacatul pentru ca toate aceste trezeri la ore matinale imi diminueaza capacitatea de efort iar randamentul meu la job e in continua scadere.

Dear Facebook

Hello Facebook,
I want to ask you a question regarding one of your features: the Like application. Actually, I want to ask you something related to that one: why you don’t have a Hate button (application)? I think that to fully know a person, not just the things that he/she likes are important but also the things that he/she hates.
For this purpose, I suggest you to update your environment with something like this:

If you will do that, I promise you that I will watch “The Social Network” movie !

Thank you!
P.S. Please don’t tell me some shitty things about the Unlike application because is not what I want (You can’t unlike something if you don’t like it first and I don’t want to like Madonna, to give you an example just to unlike her after all).

N-as putea sa ma trezesc dimineata langa....

1. Herta Muller - pentru ca e urata. In dictionarul explicativ ilustrat al limbii romane, in dreprul cuvantului urat(a) ar trebui sa fie poza hertei muller. Fata ei deosebit de expresiva e numai buna pentru pus pe bannere motivationale pentru renuntatul la bautiri spirtoase, fumat, masturbare intensiva, consum de antidepresive, etc.
Mi-am tot muls creierul sa gasesc o calitate a babaciunii holbate si singura picatura de idee ce a picat in galeata a fost; nu-i grasa. Atat ii mai trebuia,sa mai fie si de 100 kg ca imi xeroxam poza ei, o vindem cu un un leu mamelor care vor sa isi intarce copilasii si castigam mai multi bani decat o face ea cu cartile-i de cacat.

2. Monica Tatoiu si/sau Maria Grapini. Niciodata nu am fost 100% sigur ca astea-s doua persoane diferite (asa ca le tratez ca pe "doi la zece mii"). Mi se pare ca se aseamana foarte bine, din toate punctele de vedere, asa ca degeaba incearca machiaje, haine sau atitudini pentru a aparea "mai altfel" ca nu le mai cred ! O trasatura caracteristica sunt falcile puternice de mestecatoare de oua si limba mizerabila de la atatea bomboane Kojak linse. Daca stau si ma gandesc mai bine, e cam imposibil sa te trezesti langa ea(ele) pentru ca de fapt nu ai putea dormi din cauza discursurilor lor sforaitoare.

3. Andreea Raducan. Contrar faptului ca majoritatea barbatilor au fantezii cu gimnastele, eu as fugi ca din pusca de drogata asta nenorocita care, pe langa faptul ca e o mincinoasa de mare clasa (aia cu nurofenu sa i-o zici lui mutu, ca ti-o zice si el pe a lui, cu  sibutramina) mai are si o gura extrem de mare si, mai ales de cand a devenit coscogeamite jurnalista, nu mai termina cu basinile din cap si din gura.

La gaini

Azi am stat ore in sir si mi-am privit gainile. Stiam ca atunci cand vrei sa dormi si nu iti vine somnul e indicat sa numeri oi. M-am intrebat, unde dracu numeri oile astea ca doar nu mergi sa dormi intr-un staul. Ba de cateva ori, seara, aflandu-ma in starea de nesom, am inchis ochii si chiar mi-am imaginat o turma pe un islaz doar ca atunci cand am inceput sa numar oile au sarit cainii la mine si m-am trezit. STOP ! Ca am deviat de la firul epic... ca Florin Piersic


Cum ziceam, am numarat gaini azi, pentru ca am de unde. Gainile mele sunt faine, sanatoase si extrem de domestice. Din pacate oua foarte des si prin urmare ele si anunta lucrul asta pentru ca imi cotcodacesc mai toata ziua. Am si cativa cocosi in batatura dar, ca in orce matriarhat, rolul lor e neinsemnat, cea mai mare parte a timpului gasindu-i stand la umbra sau cautand plictisiti ceva boabe in praful ramas in urma consoartelor. Pot sa spun ca de fapt s-au cam gainarit.

Spre deosebire de oi, unde te ia somnul privindu-le, cu gainile altfel sta treaba. Pur si simplu, stand cu ele cel putin o ora si urmarindu-le atitudinea de vietati cu creierul ce incape intr-o lingurita de inghetata, ajungi intr-o stare de euforie maxima pentru ca realizezi faptul ca mai prost nu se poate.

M-am simtit gol cand a trebuit sa ma desparte de ele, manat fiind spre alte indatoriri dar o sa revin, de voie sau de nevoie, in mijlocul lor.

Superb

Am in gura doua carii superbe in gura. Una e plasata in molarul 1 din hemicarda dreapta superioara iar cealalta e plasata in premolarul 2 din hemicarda dreapta superioara. Sunt mari, frumoase si negre. Imi place ca sunt negre pentru ca mi se potrivesc cu nuanta ce imi decoreaza cerul gurii. Sunt atat de mandru de ele incat le-am prezentat apropiatilor mei iar cand le-au vazut, aproape ca si-au pierdut mintile. Sunt SUPERBE, mi-au zis si ei !

Pe langa faptul ca sunt superbe, negre si mari cat sa se piarda in ele bucati mari de mancare, cele doua carii favorite ale mele mai si put. Duhoarea e uneori atat de puternica mai rau ca pizda unei tiganci nespalate de patru luni trei saptamani si doua zile. Aseara chiar, am provocat un adevarat dezastru ecologic cand, plimbanduma pe langa bega, am stranutat de doua ori si toti calcanii din apa au murit de putoare iar lesurile lor au inceput sa pluteasca alene la suprafata.
Din pacate insa, vagaboanda langa care am stat ieri in microbuzul ce ma aducea de la lucru m-a dat in judecata pentru ca gaurile negre de la mine din gura au inceput sa absoarba totul din jurul lor si prin urmare ea a ramas fara ceas si mp3 player.
...dar luni merg la dentizd

Receptionerul Coelho

De la inceput, veau sa clarific faptul ca nu am citit nici o carte de-a lui Coelho. Am inceput doar Manualul Razboinicului luminii in dorinta de a-i descifra tainele lui Gigi Beeeeecali dar am abandonat cartea dupa doar cateva pagini. Nu stiu daca se pune dar am vazut (bineinteles, cu dese FFw-uri) filmul Veronica se hotaraste sa moara si nu m-a impresionat defel.
Din ce stiu insa despre cecul asta de babuin paduchios, pe numele sau Paulo Coelho e ca scrie carti in care oamenii fac tot felul de calatorii:
 - Alchimistul - eroul principal devine pastor pentru a putea calatori si cunoaste lumea
 - Pelerin la Compostela/Jurnalul unui mag - in care isi descrie propria experienta, pelerinajul ce i-a schimbat viata
 - Walkiriile - despre un om care vrea sa isi schimbe viata iar pentru asta merge in desert ca sa isi intalneasca ingerul calauzitor (mi se pare mie dar ideea asta cam suge de la mamelonul Alchimistului)
 - 11 Minute - o calatorie in lumea prostitutiei prin intermediul eroinei principale
 - Veronica se hotaraste sa moara - calatoria Veronicai din viata in pragul mortii si inapoi la viata
 ... si asa mai departe
Ca sa concluzionam,fiecare erou principal din romanele omului calatoreste pentru a se descoperi pe sine insusi. Deci clar, Coelho asta e un fel de Alexandru Vlahuta al spiritului omenesc.
 Apropo, cand se face filmul dupa 11 Minute, ca la ce subiecte trateaza, cu siguranta va fi un porno bun.

HELP !

ACEST POST SE ADRESEAZA CELOR 3 CITITORI FIDELI AI BLOGULUI MEU DAR SI TUTUROR OAMENILOR DE BINE DIN TARA ASTA !

De aproape 72 ani fiica unei colege a mamei mele se lupta cu o boalaextrem de rara. Cu un transplant cu celule stem facut in August 1914 a reusit sa indulceasca suferinta,dar,dupa cum spune ea:

"Mai am un pasmare - transplantul experimental. Experimental pentru ca nu mi-au gasit un donator compatibil si vor folosi celule stem prelevate din cordonul ombilical ca varianta alternativa. E ultima mea sansa si ultimul pas pe care sper sa ma ajutati sa il fac. Este ultima carte pe care trebuie sa o joc, am doua perechi: popi cu septari. Sunt All In. Pe masa e viata mea. "

Pe langa vointa, in lupta cu boala ii trebuie si bani, multi bani extrem de multi bani, nemaipomenit de multi bani, monumantal de multi bani , euro, dolari, Yeni, WTF, orice bani ! Haideti, nu fiti cacanari,  sa incercam sa o ajutam !

BLA BLA BLA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

De fapt , EU sunt cel care are nevoie de un AJUTOR URGENT pentru ca am vazut tatuajul asta pe umarul unei bagaboante si nu mai dorm noptile pentru ca nu stiu ce reprezinta !

Multumec anticipat pentru ajutor !

Pentru voi

A sosit momentul mult asteptat de milioanele de mazgalitori !
Am terminat in sfarsit (dupa mai bine de 5 luni de munca) lucrul la cea de a 3-a lucrare din ciclul "Mariciul magic". Drumul a fost mai anevoios de data asta pentru ca a trebuit sa vin cu ceva nou si special. Am scris zi si noapte, zeci si zeci de file de manuscris iar in noaptea de revelion am trimis versiunea finala la tipografie.
Bucurati-va, "Mariciul magic III - Padurea Vitala", prima carte de colorat 3D va putea fi gasita in toate librariile incepand cu dimineata de Boboteaza. Celor ce au in colectie primele doua carti de colorat din trilogia Mariciului magic le pot spune ca minunatele aventuri ale celor 11 prieteni ajung la final si ca nu va mai exista nici un fel de continuare. Cum spuneam si mai sus, cartea e realizata in tehnologie 3D iar ochelarii sunt inclusi in pret. Atentie doar sa nu va scoata ochii pentru ca sunt cu cuie !
Cu toate ca e catalogata ca o lucrare de violenta minima si interzisa copiilor sub 3 ani dar si adolescentilor emo intre 14 si 23 de ani si jumatate, o recomand cu caldura tuturor.
Enjoy !

In forta si cu evlavie

...asa am inceput noul an.
In forta pentru ca in prima zi mi-am desfiintat contul de pe feisbuc. De ce ? Pentru ca am citit in stelele din constelatia Triangulum Australe ca daca ai cont pe facebook faci mai repede cancer de testicule (barbatii) sau de ovare (femeile). Forta fie cu mine !
Cu evlavie, pentru ca in 31 si 1 m-am rugat tot timpul pentru ca cineva sa il salveze pe serban huidu. Am cutezat insa sa ma gandesc si la worst case-ul in care cetateanul asta ar muri pe un pat de spital din Austria pentru ca atunci restul echipei de la cronica (in cazul ca aceasta ar mai fi continuat sa existe) nu ar mai fi putut sa faca bascalie in legatura cu "cum te omoara astia in spitalele din romania".

Sa avem un an plin de spaima !