Open season

    Avand in vedere ca am investit atata in echipament mi-am propus ca in weekendul ce a trecut sa profit si eu de deschiderea sezonului de vanatoare si sa ies putin in natura pentru a vedea cum mai stau cu tintitul.

    Prin urmare, sambata asa pe la ora pranzului, cu noaptea in cap, am iesit pe balta. Soarele era deja la apus cand am inceput sa plutesc cu barca pe apele involburate ale Gange-ului. La un moment dat, cand tocmai imi reincarcam Baikalul MP 153, la vreo 442  de metri spre est au aparut trei nuferi mari si albi. Intrucat bataia pustii B-MP-ului e sub 400 de metri am fost nevoit sa ma apropii tiptil de cele trei frumoase exemplare pentru a nu le tulbura plimbarea. M-am lasat dus de ape, inaintand incet spre un loc din care puteam sa tintesc fara nici o problema. Cand m-am apropiat suficient, am pus arma la ochi si BuYaaa .. primul cartus a nimerit direct in cap nufarul cel mai apropiat. Automat, Bila, pinguinul meu de vanatoare a sarit in valtoare pentru a recupera cadavrul in timp ce ceilalti doi nuferi, revenindu-si din momentul de soc ce a urmat impuscaturii, au tulit-o la fuga. Reincarc rapid si tintesc al din nou. A doua detunatura zgduie linistea planetei si inca un nufar e ranit mortal dar stupoare: arma mi se blocheaza din cauza unui val ce imi loveste barca iar eu ma aflu in imposibilitate de a face o a treia victima. Fara a sta mult pe ganduri, pentru ca ultimul nufar se indeparta cu repeziciune spre apus - unde daca ar ajunge mi-ar fi imposibil sa il mai vanez - imis cot cutitul de la brau si sar in apele pline de petrol si pungi goale de grisine. Cursa e scurta pentru ca ani de-a randul m-am luat la intrecere cu lostritele asa ca un nufar nu are cum sa ma intreaca. Il ajung, il prind de petale si cu o miscare scurta din incheietura ii retez gatul. Sangele-i incepe sa curga inrosind apa din jur, ma scufund incet in apa pentru a-mi trage sufletul si revin victorios la suprafata, ridicand capul ultimului nufar la fel cum odinioara Perseu ridica hidosul cap al Meduzei. 

Magia culorilor

Oare oamenii care fac design-ul hartiei igienice nu isi verifica niciodata rezultatul muncii lor ?
Chiar nici un om din industria respectiva nu se uita cum arata dupa folosire o hartie de culoare alba sau roz? Oare chiar nici un HOD al unei fabrici de "cur papier"nu trage o privire in buda, inainte de a trage apa ?
Se pare ca raspunsul la toate intrebarile de mai sus e NU pentru ca altfel nu imi pot explica de ce naiba hartia igienica are tot timpul culoare deschisa. Sa se vada mai bine cacatul pe ea ? Sa vim seriosi, imaginea unei bucati de hartie de culoare alba dupa ce te-ai sters proaspat cu ea la cur nu e una prea placuta, ba din contra ...
Si atunci, de ce nu fac astia hartie igienica neagra, maro sau chiar violet inchis. In felulat ar fi mai usor  asta, pata de rahat ar fi mult mascata si simtul estetic nu ar mai fi atat de mult pus la incercare.

Preciosa

Asa cum mai stiti, in adolescenta am avut probleme grave de comportament asa ca am fost nevoit sa repet clasa a 11-a de vreo 3 ori iar a 12-a de doua ori. In final, dupa multe luni petrecute la scoala de corectie, am reusit si eu ca la 23 de ani sa imi iau cu succes bacalaureatul si sa intru la facultate. Acolo, numarandu-ma printre "maturii" seriei, am reusit foarte usor sa ma impun atat datorita varstei cat mai ales datorita antecedentelor mele, castigand astfel respectul  si admiratia colegilor mei. Astea fiind premisele, va dati seama ca admiratia asta se transforma in alt fel de sentiment atunci cand e vorba de persoane de sex opus asa ca, sa nu mai lungim discutia si sa ajungem direct la subiectul acestei postari, in nici 3 luni de la inceputul scolii, dupa o selectie extrem de crunta, mi-am tras o gagica cu vreo 4-5 ani mai tanara dar si cu vreo 10-15 kg mai grasa decat era normal (dar oare nu sufletul conteaza?).

Si asa am ajuns la povestea noastra, pentru ca fata asta, hai sa nu-i spunem Nineta, este motivul principal al acestei postari. 

Ei bine (nu) Carmen asta era (si sper ca mai e inca daca nu o fi murit la cutremur) o persoana extrem de pretioasa. Prima data mi-a atras atentia la un curs banal in care, intrebati fiind care ne sunt hobby-urile, calcand triumfatoare peste "muzica", "film","arta foto","sport","colectioant servetele" sau "calatorii" a rostit foarte natural urmatoarele "hobby-urile mele sunt postmodernismul si politoligia". Ei bine, cum sa nu vrei sa cunosti o asemenea persoana ? Si uite asa mi-a cazut cu tronc :) Cu toate ca nu stiam multe nici legat de politologie si nici de postmodernism (raspunsul meu la intrebarea cu hobby-ul a fost: berea Stella Artois) am reusit foarte usor sa intru in gratiile fetei, sa (nu) ii zicem Adina pentru ca in afara de domeniile sus aintite, fetei ii placea foarte mult sa vorbeasca si sa fie ascultata. Timp de aproape 2 ani cat am fost impreuna, am experimentat pentru prima data in viata mea "pretiozitatea" unei persoane. Venita dintr-o localitate aflata la marginea judetului, (nu) Silvia a vrut tot timpul sa ascunda acest lucru si sa dea impresia de "fata de oras" si oare cum poti mai bine sa faci asta decat printr-un limbaj elevat si prin folosirea la infinit a expresiilor "dupa cum am citit in <titlu unei carti grele>" sau "dupa cum spunea si <Comte, Nietzsche, Bergson, Heidegger, Rousseau, etc.>".  Aproape 24 de luni am stat, am ascultat si m-am minunat. M-am inarmat cu rabdare pentru ca nu mi-a fost usor sa inghit zi dupa zi cuvinte grele ca "perceptii, amiabil, optica, cauzalitate, portofoliu, etc" cand in vocabularul meu de zi cu zi, din 4 cuvinte, unul e "cacat". Am vrut sa vad cum se termina, cand vor fi epuizate toate cuvintele si expresiile stufoase din Dex dar am constatat ca limba romana e o imensa sugativa de cuvinte provenite din alte limbi ale pamantului. Considerandu-ma invins, am abandonat lupta si i-am urat (nu) Carolinei mult succes in viata si cariera, ceea ce s-a si intamplat pentru ca peste an si an am descoperit-o la televizor, intr-o emisiune pe teme economice, vorbind aceleasi "limbi straine".  

tot ...Acolo este tara mea !

Pentru ca impresia ultimei postari imi e inca vie in minte si mai ales in nas inca ma ai intreb, oare ce OM (?) a fost in stare sa dea nastere [ : )) ] gestului respectiv. Inca imi mai bat capul cu aceasta intrebare. Intrucat trenul vine din Moldova, de la multi multi km automat ma gandesc ca artistul anonim vine si el din aceeasi provincie istorica - nu de alta dar Moldova e recunoscuta pentru femeile frumoase dar mai ales pentru marele numar de oameni de arta si cultura cu care a contribuit la dezvoltarea spirituala a Romaniei.  Si totusi, nu pot sa cred ca un moldovean adevarat ar fi capabil de asa ceva. In afara de faptul ca am o matusa care vine zona centrala a moldovei (careia ii multumesc pentru singura verisoara primara ce mi-a oferit-o, careia ii de asemenea pentru singura nepoata primara ce mi-a oferit-o), viata mea s-a intersectat de multe ori cu viata locuitorilor de la est de Carpatii Orientali. Nu pot sa neg minunatele momente petrecute alaturi de fostii mei colegi de serviciu, majoritatea moldoveni get beget, veniti in Timisoara. Stau acum si ii analizez pe fiecare, ca om, ca spirit si mai ales ca vietuitoare a acestui pamant si nu mi-i pot inchipui sa faca un astfel de gest. Inima lor buna, gandul curat cat mai ales altruismul si bunul lor simt le-ar bloca instant orificiul anal. In plus, credinta lor in cele ceresti (sa nu uitam ca e provincia cu numarul cel mai mare de biserici pe cap de locuitor) le-ar cenzura din start orice tendinta de a se caca langa vasul de toaleta. E clar, oricine si-ar fi putut face treburile acolo, pana si eu intr-un moment de ratacire, dar nu un moldovean. Atunci ? E posibil sa fi fost niste unguri iar ei sa fi facut asta pentru a se razbuna pe neamul nostru si pentru a ne invrajbi cu moldovenii sau poate sa fi fost rusi, popor ce totdeauna ne-a tratat ca pe niste rahati si, nu e imposibil sa fi fost extraterestri, fiinte ce nu cunosc cum sta treaba cu buzile pe batrana noastra planeta.

Orice ar fi fost , misterul inca ramane neelucidat si cine stie cate trenuri vor mai circula pe acea ruta pana sa aflam raspunsul la aceasta interebare : CINE ?