Prin urmare, sambata asa pe la ora pranzului, cu noaptea in cap, am iesit pe balta. Soarele era deja la apus cand am inceput sa plutesc cu barca pe apele involburate ale Gange-ului. La un moment dat, cand tocmai imi reincarcam Baikalul MP 153, la vreo 442 de metri spre est au aparut trei nuferi mari si albi. Intrucat bataia pustii B-MP-ului e sub 400 de metri am fost nevoit sa ma apropii tiptil de cele trei frumoase exemplare pentru a nu le tulbura plimbarea. M-am lasat dus de ape, inaintand incet spre un loc din care puteam sa tintesc fara nici o problema. Cand m-am apropiat suficient, am pus arma la ochi si BuYaaa .. primul cartus a nimerit direct in cap nufarul cel mai apropiat. Automat, Bila, pinguinul meu de vanatoare a sarit in valtoare pentru a recupera cadavrul in timp ce ceilalti doi nuferi, revenindu-si din momentul de soc ce a urmat impuscaturii, au tulit-o la fuga. Reincarc rapid si tintesc al din nou. A doua detunatura zgduie linistea planetei si inca un nufar e ranit mortal dar stupoare: arma mi se blocheaza din cauza unui val ce imi loveste barca iar eu ma aflu in imposibilitate de a face o a treia victima. Fara a sta mult pe ganduri, pentru ca ultimul nufar se indeparta cu repeziciune spre apus - unde daca ar ajunge mi-ar fi imposibil sa il mai vanez - imis cot cutitul de la brau si sar in apele pline de petrol si pungi goale de grisine. Cursa e scurta pentru ca ani de-a randul m-am luat la intrecere cu lostritele asa ca un nufar nu are cum sa ma intreaca. Il ajung, il prind de petale si cu o miscare scurta din incheietura ii retez gatul. Sangele-i incepe sa curga inrosind apa din jur, ma scufund incet in apa pentru a-mi trage sufletul si revin victorios la suprafata, ridicand capul ultimului nufar la fel cum odinioara Perseu ridica hidosul cap al Meduzei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu