Imnul blogului - full

Cu vaca la Luvru

Dragul meu ciurdar,
Nu stiu daca ma mai tii minte, sunt vaca. Nu, nu sunt celebra VACA ci una ordinara, din ciurda ce candva ai pastorit-o.
Iti scriu azi pentru a-ti impartasi din nou una din marile mele pasiuni: calatoria. Ei bine, dupa Praga, Maldives, EAU si alte destinatii care mai de care mai exotice, am ajuns impreuna cu taurasul meu la Luvru.  Da, ai citit bine: Luvru adica muzeul Luvru, din Paris, ala cu picturi, sculpturi, piramide si cu o mu(m)ie. Adevarul e ca nu am prea stiut eu de ce peste tot prin orasul asta lumea vorbeste doar de acest muzeu si de ce e plin de afise si pliante care te indeamna sa il vizitezi. Asa ca tot auzind si vazand eu Luvru aici, Luvru dincolo, m-am hotarat sa vad si eu ce e asa minunat acolo. Satula din iarba grasa a Gradinilor Tuileries (pentru ca foamea de cultura este totdeauna infranta de foamea fiziologica), cu toate cele 4 compartimente ale stomacului pline,  am coborat agale pe scarile rulante in pantecul Luvrului, pentru a respira prin narile-mi pofticioase toata arta, istoria si cultura ce zac in celebrul muzeu.
Ochii-mi, mari si blanzi, mi s-au umplut de lacrimi de emotie la vederea minunatiilor produse de maini dibace gen Delacroix, Da Vinci, van Eych, Raphael , etc., M-am bucurat in fata vaselor egiptene, am ras de statuetele reprezentand civilizatiile din Africa, America si Oceania si, cand a sosit timpul mi-am facut nevoile in spatele Victoriei de la Samothrace, ca na, e cam scump sa dai  90 de centi pentru a-ti face "treburile" la Luvru (oricum ca vaca, am observat ca aici ti se permite cam  orice la fel cum mi s-a intamplat si in India).
In final, pentru a lasa si o alta dovada a trecerii mele pe aici, ca balega au venit aia de au curatat-o repede, mi-am tras o poza in fata unor picturi celebre cu oameni dezbracati, doar asa, pentru a le arata si celorlate vaci pana si la Luvru lumea e stricata rau de tot.
Inchei aici, nestiind pe viitor pe unde ma vor purta pasii dar promitandu-ti ca te voi tine la curent si in plus, voi posta si pe facebook dovezi ale vizitelor mele.
Cu drag
Vaca

Suntem peste tot

Nu fac o taina din faptul ca unul din motivele pentru care am plecat din Romania e pentru ca m-am saturat de conationalii mei. Intrucat nici nu am vrut sa parasesc vechiul continent, am ales sa plec cat mai departe si, in prag de toamna, m-am urcat in masina si m-am tot dus. Am facut sute, poate mii de Km. pana s-a terminat pamantul si am dat de apa. Aici m-am oprit, am strigat tare "Ma cac pe voi pe toti" si, neprimind nici un raspuns (lucru imposibil in cazul in care macar un roman se gasea prin zona) am decis ca e "romanian free" deci e bine.
A trecut toamna verde, si iarna tot verde si a venit primavara. In tot acest timp, eu am decis cand sa deschid si cand sa inchid robinetul de "limba si atitudine pur romana" pana intr-o zi calduta de inceput de mai cand venind agale spre casa, am vazut pe jos, aruncata, o carte de vizita. Avand in vedere ca de fiecare data cand vad pe jos nasturi, carti de vizita si bancnote de 50 de euro ma aplec si le ridic, si de data asta am procedat ca atare si nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut asta:

Trecand peste "fericita coincidenta" ca facem parte din acelasi neam, intervine si "nemaipomenita coincidenta" de a fi de-a dreptul concetatean cu domn voicu.
Si mai zici ca sa nu-ti dai gauri la cureaua de la ceas ?
Cum pasarile migratoare nu poarta in cioc o hartie pret de peste 1900 de km, aparitia carii de vizita a pizdarului simedrea, pe deasupra si din Timisoara, pe plaja din Sete va ramane una din marile enigme nedezlegate ale omenirii, alaturi de Piramide, sculpturile din Insula Pastelui si desenele de la Nazca.