RIP Luo Meizhen !

    Nu credeam sa apuc sa spun asta dar fatalitatea si-a spus si de aceasta data ultimul cuvant. 
    Luo a plecat dintre noi mult la fel de discret precum a trait. S-a stins intr-o dimineata (in China) calduta de inceput de vara iar ultima-i suflare a semanat izbitor cu un stranut de panda. Cu o existanta intinsa de-a lungul a trei secole, babutza Luo a fost contmporana cu o gramada de evenimente istorice, de fapt atat de multe incat Ovidiu Dramba ar mai putea umple un volum de Istoria Culturii si Civilizatiei. 
    Cu toate ca i-a fost extrem de greu sa vada cum cei din jurul sau vin si pleaca de pe aceasta lume,  Luo a reusit totusi sa isi pastreze optimismul si chiar sa faca glume pe baza varstei sale inaintate ( de exemplu: la trecerea in nefiinta ea si-a manifestat regretul ca nu a mai trait putin pentru a vedea finalul seriei "Tanar si nelinistit"). Si, ca un fapt divers dar foarte important, trebuie sa spunem ca desi a pierdut o gramada de persoane apropiate, Luo nu a plans decat de 2 ori in viata la 111 ani cand a murit testoasa ei favorita, ce o primise in dar cand a mers la gradinita si la 123 de ani cand a aflat ca a murit idolul ei Michael Jackson.
    In cei 127 de ani cat a trait Luo n-a fost deloc o femeie la locul ei ci a dus un trai plin de excese. Tigari, alcool, tutun, sex neprotejat cu persoane care mai de care mai dubioase, mancare plina de grasimi si de E-uri si mai ales canabis sunt ingredientele care au pigmentat parca nesfarsita viata a chinezoaicei noastre. Iar daca pe masura ce a imbatranit, o serie din viciile de mai sus au fost eliminate mai mult sau mai putin voit, bongul - sculptat cu mana ei dintr-o tulpina de bambus- a insotit-o pana pe patul de moarte si chiar mai departe pentru ca ultima sa dorinta a fost sa fie ingropata cu pretiosul obiect.
    Cum era de asteptat dupa o viata atat de plina de excese, de pe urma ei nu prea au ramas multe bunuri materiale iar acest fapt a atras nemultumirea miilor de rude ce sperau la o mica mostenire. Drept razbunare, inmormantarea ce i-a fost organizata a fost departe de ceea ce se cuvenea pentru cea mai varstnica persoana de pe Pamant. Aruncata intr-un sicriu ieftin si acoperita cu doi saci gauriti in care se depozita in mod normal orez Luo Meizhen se odihneste in sfarsit in pamatul ce l-a calcat vreme de peste 5 sferturi de secol.
     

Esti urâtă

   Ai realizat tarziu ca esti o sperietoare ambulanta. Cand erai mica, pe strada, oamenii intorceau capul dupa tine iar tu credeai ca fac asta pe motiv de admiratie. Doar ca, de te uitai cu atentie, vedeai cum isi fac cruce si cum le acopera ochii propriilor prunci pentru a nu verdea oroarea ambulanta. Cand in final ai constientizat ca esti mai urata ca dimineata de dupa o betie crunta ti-ai adus aminte ca pe tine niciodata parintii nu te-au alintat cu "frumoasa noastra". Si tot atunci ti-ai adus aminte ca singura data cand adjectivul "frumos" se asocia cu persoana ta, acesta se referea la sufletul tau. Ei bine, niciodata nu ti s-a spus ca ai ochi frumosi, par frumos sau macar cur fain dar toata viata ai auzit ca ai un "suflet frumos", pentru ca:
      "NU CONTEAZA FRUMUSETEA EXTERIOARA CI CEA INTERIOARA".
   In fine, dupa ani, ti-ai dat si tu seama ca binecunoscutul cliseu e de fapt o inventie a celor ca tine, folosita ca scuza pentru a va masca handicapul. Si in plus, daca stai sa te gandesti mai bine, propozitia mai sus mentionata nu e nici macar adevarata pentru ca pana si sufletul iti e murdar si urat de raul si invidia ce le manifesti fata de cei mai frumosi ca tine.
   In cel mai pur sens al cuvantului, esti URATA si din pacate nu ai ce sa faci. Degeaba incerci creme, farduri sau alte produse cosmetice pentru ca nu au nici un efect. Te gandesti poate sa faci operatii estetice ? Nu ai nici o sansa, pentru ca uratenia ta e iremediabila si nici cei mai renumiti chrurgi nu pot sa indrepte "darul" ce
l-ai primit prin nastere.
   Asa ca ce poti face ? Iti poti continua existenta asta mizerabila, cu oamenii fugind de tine, cu "prietenii" razand pe la colturi si comentandu-ti defectele fizice sau poti da dovada de curaj si poti alege solutia suprema : Moartea. In felul asta nu doar ca vei scapa de toate dar ne vei scuti si pe noi de imaginea-ti macabra. E adevarat, la cat esti de urata e greu si sa determini pe cineva sa te omoare dar poti foarte simplu sa te sinucizi. E clar, in urma acestei actiuni vei ajunge cu siguranta in Iad dar sa fim seriosi, la cum arati cu singuranta nu ai ce cauta in alta parte. In final, sperand ca vei alege varianta sinuciderii, te-am ruga daca se poate sa te focusezi spre o moarte care sa-ti distruga fata (salt de pe bloc cu capul inainte, capul pe sinele de tren, etc.). Nu de alta dar ma gandesc la bietii legisti, care, desi au vazut o gramada de grozavii la viata lor, nu te-au vazut pe tine.

Nu doar despre Cacat

    Cand eram mic prunc, la mama acasa, baitza era unul dintre ritualurile mele favorite mai ales ca faceam baie in vana. Cu toate ca nu aveam o vana de mari dimensiuni, de cate ori faceam baie imi placea sa ma scufund si sa numar secundere cat puteam stau cu capul sub apa. Nu de putine ori, avand in vedere ca faceam un strat de spuma destul de gros, mama se speria cand intra in baie si constata ca nu mai sunt la suprafata. Evident ca datorita programului meu de scufundari dar si al educatiei primite, facutul de pipi in apa de baitza era interzis cu desavarsire.
     Cu timpul insa am reununtat la baia in cada (economia de apa, studentia, armata, etc.) si, ca toata lumea, am inceput sa "ma dushuiesc".  Automat, una dintre sechelele copilariei mele - dorinta de a face pipi in timp ce ma imbaiez - a iesit la suprafata, doar ca acum toate limitarile disparusera si am putut sa dau frau liber imaginatiei. Astfel, asa cum la dus unii oameni canta sau mai nou triit SMS-uri de pe mobilele lor waterproof, eu pur si simplu ma piș. Uneori am tendinta de a lua la tinta sifonul e la dus dar de cele mai multe ori nu imi bat capul cu asemenea chestii filozofice ci pur si simplu ma piș.
     Da, ma piș la dus insa nu ma piș pe mine pentru ca de fiecare data evit orice strop. Pur si simplu ma pis pentru ca piș  tul este, asemni cacatului, o forma transcedentala exsistentei. Ma pis la dus si cand fac asta simt asa, o nemasurata bucurie, ceva ce poate sa echivaleze cu primul zece la chimie, primul rasarit de soare vazut la Costiesti sau cu ceea ce simte un francez care castiga etapa din 14 Iulie a Turului Frantei. Pentru a nu fi singur  in aceasta mare bucurie (asemeni invingatorului lui Coelho), am decis sa impartasesc aceasta experienta. Sunt sigur ca multi dintre voi faceti la randul vostru acest lucru doar ca va e jena sa recunoasteti. De ce ? Pana la urma pișatul la dus e una si ascultatul de manele sau vizionarea de telenovele cu cu totul altceva. Asa ca fiti sinceri, bucurati-va de maretia momentului si mai ales relaxati-va sfincterul in timp ce faceti dus pentru ca ati putea fi  placut surprinsi.