La gaini

Azi am stat ore in sir si mi-am privit gainile. Stiam ca atunci cand vrei sa dormi si nu iti vine somnul e indicat sa numeri oi. M-am intrebat, unde dracu numeri oile astea ca doar nu mergi sa dormi intr-un staul. Ba de cateva ori, seara, aflandu-ma in starea de nesom, am inchis ochii si chiar mi-am imaginat o turma pe un islaz doar ca atunci cand am inceput sa numar oile au sarit cainii la mine si m-am trezit. STOP ! Ca am deviat de la firul epic... ca Florin Piersic


Cum ziceam, am numarat gaini azi, pentru ca am de unde. Gainile mele sunt faine, sanatoase si extrem de domestice. Din pacate oua foarte des si prin urmare ele si anunta lucrul asta pentru ca imi cotcodacesc mai toata ziua. Am si cativa cocosi in batatura dar, ca in orce matriarhat, rolul lor e neinsemnat, cea mai mare parte a timpului gasindu-i stand la umbra sau cautand plictisiti ceva boabe in praful ramas in urma consoartelor. Pot sa spun ca de fapt s-au cam gainarit.

Spre deosebire de oi, unde te ia somnul privindu-le, cu gainile altfel sta treaba. Pur si simplu, stand cu ele cel putin o ora si urmarindu-le atitudinea de vietati cu creierul ce incape intr-o lingurita de inghetata, ajungi intr-o stare de euforie maxima pentru ca realizezi faptul ca mai prost nu se poate.

M-am simtit gol cand a trebuit sa ma desparte de ele, manat fiind spre alte indatoriri dar o sa revin, de voie sau de nevoie, in mijlocul lor.