O suta

Habar nu aveam dar m-am uitat in tab-ul "Editati postari" si m-am luminat. Asta e postarea cu numarul O SUTA.
Si, pentru ca e un numar oarecum atragator, ar trebui sa sarbatorim. In concluzie, deschid o sticla de sirop de vinete, imi torn un pahar, dau o tura de stadion si ma inclin in fata celor 4 (patru) fani ai mei care din pacate au ramas doar 2 (doi) la ora la care scriu acest post din motive demne de intelees : unul a murit lovit de un pet gol de benzina si pe celalalt l-am mancat, de viu.
Asa ca putini dar buni, va multumesc pentru sprijin si imbold si va urez sa ramaneti tot asa pentru ca, pe langa ca va pregatesc surprize monstruoase, va promit ca in curand plecam sa cucerim Persia si sa ii lasam fara covoare !
Da sarbatorim azi o suta de rahaturi, care mai de care mai dubioase si va inteleg: e greu sa inghiti atata cacat dar nu imposibil. Adevarul e ca dupa cacatul pe care-l mancam zilnic, rahatul meu literar e "subtire de primavara".
In concluzie, tineti aproape, nu fumati in lift si mai ales nu conduceti daca ati baut mai mult de 3 beri sau o jumatate de litru de vin pentru ca va promit ca atat timp cat sanatos voi fi - exceptand sanatatea mentala - voi tine proaspat cacatul pe acest blog.
Si, in final, un mesaj pentru o persoana speciala, minunata si gigantica: Sorina. Sorina, draga mea, a noastra a tuturor. Desi nu te-am numarat intre fanii bloglui, iti multumesc ca il citesti si ca razi ori de cate ori vezi ca am facut vreo greseala de ortografie. Dupa cum ti-am mai zis, blogul de fata nu e nici blogul lu' Pruteanu si nici al Mioarei Avram asa ca nu te astepta sa fie perfect din punct de vedere al corectitudinii. Tot ceea ce scriu e inspiratie de moment asa ca daca as vrea sa rescriu o postare peste 10 minute, cu siguranta ar iesi cu totul altceva. Si, tocmai pentru ca e o chiestie de inspiratie de moment, nu recitesc un post odata scris pentru a nu-i stirbi din farmec, preferand sa il las asa, brut, cu litere mancate si greseli de ortografie si de punctuatie. Da' oricum, iti multumesc inca odata Sorina, pentru toate zambetele care-ti infloresc in colturile gurii, printre zabalele albicioase.