E RAU !

Pentru ca m-am saturat sa dau acelasi raspuns iar si iar, dedic postarea de fata tuturor amicilor meu ce m-au intrebat de-a lungul timpului (sau ma vor intreba):
- "Cum e in Franta ?"
- "E greu printre straini ?"
- "Cum te-ai acomodat ?"
- "Nu iti e dor de tara ta ?"
De asemenea, pornind de la o vorba batraneasca ce spune "nu i-as dori asta nici dusmanului meu de moarte", postarea de fata se adreseaza si vesnicilor mei dusmani - doi la numar: Nicu Borza (mi-a dat in cap cu usa de la clasa) si Crisan Monica (m-ai acuzat pe nedrept ca i-am pus piedica la gradinita si mi-am luat-o rau de tot pentru aceasta acuza nefondata)
Precizez de asemenea ca scriu cele de mai jos aflat in deplinatatea facultatilor mentale si psihice , nesilit de nimeni si de nimic !
Asa ca ...
Dragi prieteni, neiubiti dusmani, aici este FOARTE URAT ! Scriu aceste lucruri pentru ca m-am saturat de cei ce spun ca afara e fain, ca miroase a parfum, ca umbla cainii cu colaci in coada si ca la robinet curge lapte si miere. Scriu aceste lucruri si pentru ca vreau ca prin intermediul vostru sa fac cunoscuta adevarata fata a acestei tari. Asa ca, va rog mult, din gura in gura, din gura in pula (nu de alta dar poate blogul e citit si de muisti/muiste) din mail in mail si din SMS in SMS, dati mai departe aceste vorbe pentru ca toti romanii sa le afle si sa se fereasca ca de dracu de aceste locuri.
Oameni buni, daca stau si ma gandesc, "FOARTE URAT" e o combinatie prea blanda pentru a descrie ce se intampla aici. Franta este o tara plina de mizerie, francezii sunt niste homosexuali rasisti,  lucrurilemerg incet, foarte incet sau deloc, mancare e scarboasa, putina si scumpa, apa minerala extrem de acidulata, ce mai, viata de zi cu zi e un adevarat Infern pentru romanii veniti aici. Si, ca tot si-o face omul cu mana lui, pornind de la doza-mi accentuata de masochism, dupa ce ca tara in care am ales sa vin este de tot cacatul, eu am mers mai departe si m-am stabilit in CEA MAI de cacat zona a unei tari de tot cacatul (miezul cacatului ca sa fiu mai clar) - sudul Frantei. Iar Dumnezeu m-a pedepsit pentru ca toata viata am visat la alceva si nu am apreciat ce mi-a dat EL. Da, mi-am dorit sa stau la mare si acum mare imi e doar dorul de campiile verzi ce le-am parasit pentru ca marea e sarata, apa e rece, nisipul prea fierbinte si soarele prea puternic (am uitat sa amintesc mai sus, pe langa celelalte nenorociri, de clima asta penibila care simt cum imi scurteaza viata pe zi ce trece pentru ca unde dracu ai mai vazut sa nu ninga macar o data pe an sau sa ploaie de doar 3-4 ori pe an, si atunci asa cam cat un pipi de Chihuahua).
                           Asa ca dragii mei,  AICI NU, VA ROG !!!!
Daca tineti la viata voastra frumoasa, la familie si mai ales la sanatatea si bunastarea voastra, ramaneti ACASA !
Mult, mult de tot va rog, nu plecati in strainatate si mai ales in sudul Frantei pentru ca desi din exterior pare ca e mult mai bine, pozele, articolele de pe net si vederile ce le primiti de la oamenii aflati in concediu sunt una iar realitatea e alta. Ganditi-va bine, pana la urma e viata voastra linistita in joc. Ar fi pacat sa dati cu piciorul la ceea ce ati realizat pana acum si sa va luati lumea in cap doar asa dintr-un moft, pentru ca odata ce ai facut acest pas, cale de intoarcere nu mai e si doar cand va treziti strain intre straini veti ajunge sa tanjiti dupa tara voastra cea frumoasa si cea atat de departe.
S-ar putea ca dupa ce veti citi tot ce am scris sa mi se pare ca imi plang de mila sau, mai rau, sa imi plangeti voi de mila. Nu am urmarit asa ceva pentru ca, desi robit de tristete, vreau sa imi duc crucea cu demnitate si nu am nevoie de un "Simion" sa ma ajute cu ea pentru ca eu am ales-o si eu o sa ma descurc cu ea.

In concluzie, eu o sa raman aici, singur, in mizeria si uratenia asta pentru ca, daca asta e pretul pentru ca mi-am parasit tara, apoi merit sa il platesc.
Lasati-ma aici, unde ma voi gandi zilnic la tara mea si mai ales la voi, voi lacrima seara inainte de culcare, voi visa in fiecare noapte piciorul meu de plai nepretuit, iar a doua zi, cand ma voi trezi, o sa va reamintesc sa va iubiti si mai ales sa nu va tradati tara minunata si neamul senzational din care ne tragem.

Iar, daca se intampla sa nu credeti ce am scris mai sus, intrebati-o si pe Adelina, fata cu par de abanos, o alta romanca asuprita de acest sistem infect !