In aceste momente de doliu national si maximaingrijorare, gandurile noastre se indreapta spre victimele si familiile celor morti/raniti in clubul Colectiv dar si la cauzele acestei tragedii.
Asa cum arata un comunicat al SRI, pana la aceasta ora, doua grupari teroriste isi disputa "vina" pentru cele intamplate in clubul bucurestean.
Pe de o parte ii avem pe cei de la ISIS, care in ultima perioada isi revendica toate evenimentele cu mai mult de 2 persoane decedate. Avand in vedere ca exact in aceeasi perioada a avut loc si un alt atentat revendicat de ISIS - avionul Metrojet din Egipt, putem spune ca baietii cu steag negru au avut un Halloween de succes.
Pe de alta parte, un comunicat de presa al noii grupari paramilitaro-crestine intitulata BOCALISTII a declarat ca ceea ce s-a intamplat in Bucuresti e de fapt un atentat pentru pedepsirea tuturor satanistilor ce preaslavesc o sarbatoare anticrestina si diavoleasca. De asemenea, in comunicat se mai precizeaza ca gruparea mai sus mentionata are in plan o serie de alte atentate in preajma altor sarbatori anti-romanesti ca Valentine's day si Black Friday.
duminică, 1 noiembrie 2015
joi, 3 septembrie 2015
Cum sa-ti alegi job-ul
Am avut la viata mea 3 job-uri mari si late.
Proaspat iesit de pe bancile scolii si inca sub influenta dascalilor mei mi-am inceput viata de angajat in cadrul unei mari institutii de invatamant de stat - atat la propriu cat si la figurat. Caldut, si fara multe responsabilitati, primul meu job s-a intins pe o perioada de aproape 10 ani. Desi eram perfect constient ca nu aveam stofa de cercetator asa cum se presupunea , am reusit sa tin cu dintii de postul meu fara a scoate pe piata nici o lucrare care sa schimbe mersul pamantului sau fara vreo inventie care sa imi aduca un mic premiu Nobel. Si, ce-i mai ciudat e ca desi de multe ori le povesteam studentilor - din fericire mult mai prosti ca mine - niste aberatii care nu aveau nici o legatura cu adevarul stiintific, am reusit ca de fiecare data sa scap basma curata, fara a ma face de ras in fata multimii.
Si uite asa, profitand de multul timp liber ce il aveam (deh ... natura job-ului) am ajuns sa constientizez ca a vacanta multa nu tine de foame asa ca am facut pasul spre un job mult mai bine platit, intr-o multinationala de mare succes. Aici mi-am petrecut mai bine de 5 ani dar sa mor de stiu cum de am rezistat atat, avand in vedere ca desi imi era foarte clar ce trebuie facut, habar nu aveam ce fac. Ba mai mult, undeva pe la jumatatea perioadei, ignoranta mea a dat asemenea roade incat am ajuns la o serie de performante extrem de importante in viziunea angajatorului, salariul evoluandu-mi in consecinta.
Dar a trecut si asta iar acum lucrez la fel intr-o multinationala, de dimensiuni insa mult mai reduse doar ca si asteptarile mele in legagtura cu job-ul au evoluat. Asa ca acum, in momentul angajarii nu m-a mai interesat nici cat concediu am in decurs de un an, si nici macar avantajele materiale. In schimb, in momentul in care femeia de la resurse umane cu care aveam interviul m-a intrebat care sunt asteptarile mele, am cerut o pauza de 3 minute pentru a merge la toaleta. Cand am revenit, fara alte discutii si negocieri am semnat contractul de angajare pentru ca am descoperit ca in acel loc voi avea la dispozitie cel mai important avantaj pe care-l poti avea intr-o antrepriza - wifi gratis la buda.
Proaspat iesit de pe bancile scolii si inca sub influenta dascalilor mei mi-am inceput viata de angajat in cadrul unei mari institutii de invatamant de stat - atat la propriu cat si la figurat. Caldut, si fara multe responsabilitati, primul meu job s-a intins pe o perioada de aproape 10 ani. Desi eram perfect constient ca nu aveam stofa de cercetator asa cum se presupunea , am reusit sa tin cu dintii de postul meu fara a scoate pe piata nici o lucrare care sa schimbe mersul pamantului sau fara vreo inventie care sa imi aduca un mic premiu Nobel. Si, ce-i mai ciudat e ca desi de multe ori le povesteam studentilor - din fericire mult mai prosti ca mine - niste aberatii care nu aveau nici o legatura cu adevarul stiintific, am reusit ca de fiecare data sa scap basma curata, fara a ma face de ras in fata multimii.
Si uite asa, profitand de multul timp liber ce il aveam (deh ... natura job-ului) am ajuns sa constientizez ca a vacanta multa nu tine de foame asa ca am facut pasul spre un job mult mai bine platit, intr-o multinationala de mare succes. Aici mi-am petrecut mai bine de 5 ani dar sa mor de stiu cum de am rezistat atat, avand in vedere ca desi imi era foarte clar ce trebuie facut, habar nu aveam ce fac. Ba mai mult, undeva pe la jumatatea perioadei, ignoranta mea a dat asemenea roade incat am ajuns la o serie de performante extrem de importante in viziunea angajatorului, salariul evoluandu-mi in consecinta.
Dar a trecut si asta iar acum lucrez la fel intr-o multinationala, de dimensiuni insa mult mai reduse doar ca si asteptarile mele in legagtura cu job-ul au evoluat. Asa ca acum, in momentul angajarii nu m-a mai interesat nici cat concediu am in decurs de un an, si nici macar avantajele materiale. In schimb, in momentul in care femeia de la resurse umane cu care aveam interviul m-a intrebat care sunt asteptarile mele, am cerut o pauza de 3 minute pentru a merge la toaleta. Cand am revenit, fara alte discutii si negocieri am semnat contractul de angajare pentru ca am descoperit ca in acel loc voi avea la dispozitie cel mai important avantaj pe care-l poti avea intr-o antrepriza - wifi gratis la buda.
miercuri, 5 august 2015
O femeie mananca un sandwich
Si ? Nimic special, ati putea spune, era mult mai interesant de manca un mar. Iar eu v-as raspunde: mai interesant dar si mai sanatos, insa femeia despre care va povestesc eu eu era lipsita de o mana.
Asa ca ...restart.
La sandwicheria unde-mi mananc pranzul in fiecare miercuri, la coada, chiar in fata mea, o femeie inalta, cam la 55 de ani , cu bratul stang lipsa cam de undeva de la jumatatea humerusului - o HANDIcapata in adevaratul sens al cuvantului.
Fascinat - desi n-am avut nicicand vreo fantezie cu handicapate - dar mai ales interesat de tactica ce o va aplica pentru a consuma atat sandwichul cat si bautura racoritoare, m-am asezat in asa fel incat sa pot sa o urmaresc. Ei bine, procesul a fost de-a dreptul incantator un adevarat jonglat cu bucata de sandwich si sticla de cola. Totul s-a petrecut extrem de repede si curat (eu ma asteptam la o adevarata porceala avand in vedere ca persoana care a pregatit sandwichul cam exagerase cu sosurile) de la prima la ultima muscatura, dovada ca femeia era o adevarata profesionista a mancatului de sandwichuri. Cu greu m-am stapanat ca la final, in timp ce doamna isi aduna cu aceeasi eleganta resturile pranzului, sa nu ma ridic sa o aplaud.
Si, ca tot am adus aminte de asta, oare cum s-o descurca femeia noastra cand are asa o pornire sa aplaude ?
Asa ca ...restart.
La sandwicheria unde-mi mananc pranzul in fiecare miercuri, la coada, chiar in fata mea, o femeie inalta, cam la 55 de ani , cu bratul stang lipsa cam de undeva de la jumatatea humerusului - o HANDIcapata in adevaratul sens al cuvantului.
Fascinat - desi n-am avut nicicand vreo fantezie cu handicapate - dar mai ales interesat de tactica ce o va aplica pentru a consuma atat sandwichul cat si bautura racoritoare, m-am asezat in asa fel incat sa pot sa o urmaresc. Ei bine, procesul a fost de-a dreptul incantator un adevarat jonglat cu bucata de sandwich si sticla de cola. Totul s-a petrecut extrem de repede si curat (eu ma asteptam la o adevarata porceala avand in vedere ca persoana care a pregatit sandwichul cam exagerase cu sosurile) de la prima la ultima muscatura, dovada ca femeia era o adevarata profesionista a mancatului de sandwichuri. Cu greu m-am stapanat ca la final, in timp ce doamna isi aduna cu aceeasi eleganta resturile pranzului, sa nu ma ridic sa o aplaud.
Si, ca tot am adus aminte de asta, oare cum s-o descurca femeia noastra cand are asa o pornire sa aplaude ?
joi, 11 iunie 2015
Bunica: Bulă, vrei să-ţi fierb un ou pentru micul dejun? Bula: Mai bine fierbe-ţi tu o țâță!
Ce te faci daca vrei sa fierbi un ou dar nu sti cat sa-l lasi pe foc pentru a capata consistenta dorita?
In mod normal ai doar doua optiuni:
1. Ai internet la indemana si dai o cautare scurta
2. Nu ai internet deci esti futut - il lasi sa fiarba acolo, cateva minute si ce-o fi o fi.
Binecuvantat cu o retea rezonabila, m-am incadrat deci in prima categorie. Am dat astfel rapid un google search dupa topicul dorit si uite-asa am nimerit pe minunatul forum: despre copii . Aici, dupa cum ma si asteptam, numai idei, ganduri,vorbe si fapte bune. Aflu astfel tot ceea ce se poate despre arta fiertului de ou, de la explicatia stiintifica la sfaturi babesti gen "asa facea mama/bunica". De asemenea, trebuie precizat ca nu trebuie neglijata flacara la care se fierb ouale si, mai ales apa in care se fierb dar mai presus de toate este foarte important UNDE le fierbi pentru ca, asa cum spune Crina (din Canada), la ea (adica in CANADA) ca sa poti papa oua tari, apoi trebuie sa fierbi la ele cam un sfert de ceas.
Oau ! Si aici am simtit cum ma cuprinde un val de perplexitate asa cum simti caldura jenanta a pisatului in momentul in care vezica te tradeaza si iti dai drumul in pantaloni.
Si eu care credeam - in primul rand ca in Canada (acolo unde e Crina) nu e nevoie sa fierbi ouale pentru ca gainile le oua gata fierte. Mai sa fie, si zici ca de la cele 5 minute cat le lasai pe foc la tine la Hârlău ai ajuns la 15? Canada ti-a trebuit ? Hai, ia oala de pe foc, opreste gazul, ia-l pe Lucian de manuta si ... catre casa, ca viata-i scurta si n-are rost o irosesti din cauza unui ou (tare).
In mod normal ai doar doua optiuni:
1. Ai internet la indemana si dai o cautare scurta
2. Nu ai internet deci esti futut - il lasi sa fiarba acolo, cateva minute si ce-o fi o fi.
Binecuvantat cu o retea rezonabila, m-am incadrat deci in prima categorie. Am dat astfel rapid un google search dupa topicul dorit si uite-asa am nimerit pe minunatul forum: despre copii . Aici, dupa cum ma si asteptam, numai idei, ganduri,vorbe si fapte bune. Aflu astfel tot ceea ce se poate despre arta fiertului de ou, de la explicatia stiintifica la sfaturi babesti gen "asa facea mama/bunica". De asemenea, trebuie precizat ca nu trebuie neglijata flacara la care se fierb ouale si, mai ales apa in care se fierb dar mai presus de toate este foarte important UNDE le fierbi pentru ca, asa cum spune Crina (din Canada), la ea (adica in CANADA) ca sa poti papa oua tari, apoi trebuie sa fierbi la ele cam un sfert de ceas.
Si eu care credeam - in primul rand ca in Canada (acolo unde e Crina) nu e nevoie sa fierbi ouale pentru ca gainile le oua gata fierte. Mai sa fie, si zici ca de la cele 5 minute cat le lasai pe foc la tine la Hârlău ai ajuns la 15? Canada ti-a trebuit ? Hai, ia oala de pe foc, opreste gazul, ia-l pe Lucian de manuta si ... catre casa, ca viata-i scurta si n-are rost o irosesti din cauza unui ou (tare).
vineri, 29 mai 2015
Ce faci, mă ?
Cum nici o vizita in locurile natale nu ma lasa fara o gramada de materiale petnru blogul asta de rahat, nici vizita de Romania, versiunea 2015 nu m-a dezamagit. De fapt, daca o compar cu mai vechile-i surate pot spune ca plimbarea asta a fost un adevarat regal pentru ca de aceasta data delirul mistic - cauzat de o icoana ce si-a gasit sa lacrimeze exact in perioada in care aveam eu biletele de avion - a reusit sa detroneze mai vechile teme laice gen scandaluri TV, mizerie, coruptie.
Cu toate astea, am ales ca intamplare definitorie pentru aventura mea de o saptamana, un scurt dialog ce l-am surprins din intamplare pe strazile orasului meu natal.
Ei bine, plimbandu-ma eu asa, cam fara de orizont, m-am aflat la un moment data in preajma unui cetatean ce iesise cu catelusul sau (pudel daca asta ar avea vreo importanta) la plimbare pe strazile orasului. Si nu va spun, ca in momentul in care ma apropiam de frumosul cuplu, animalul s-a oprit brusc in mijlocul trotuarului si si-a golit colonul. Bineinteles ca, avand in vedere dimensiunea fiarei, rezultatul a fost echivalent din punct de vedere cantitativ cu zaharulce-l pui in cafeaua de dimineata insa ceea ce m-a facut sa ma opresc la intamplarea de fata a fost reactia stapanului care, vazand ce-i face bestia, s-a oprit si dupa ce l-a privit cateva secunde, a rostit cu o maxima stupefactie:
"Da' ce faci, mă ? "
In momentul stupefactia -ma cuprins si pe mine pentru ca nu stiam ce o sa urmeze: oare o sa raspunda cainele, sau doar o sa se simta atat de jenat incat isi va baga coada intre picioare si isi va umezi ochisorii ? Sau care va fi reactia stapanului: ii va trage cainelui un sut in cur dracuindu-l ca lumea sau pur si simplu ii va aduna rahatul intr-o pungulita asa cum, cica, se face mai noi in lulea civilizata? Drept sa spun, imi doream nespus de mult sa-l aud pe caine raspuzand la intrebare, explicandu-i stapanului cum ca "da dom'le, m-a scapat, sunt un biet animal si iaca, ce sa fac, ma cac si eu". Doar ca animalelor li se mai spune si necuvantatoare si prin urmare intrebarea rostita cu atat de mult suflet a plutit cateva clipe in aer dupa care a cazut pe trotuaru, exact langa rahatul pe care nici om, nici animal nu s-au incumetat sa il dea la o parte.
Si, vazandu-i asa cum pleaca linistiti, om si caine, parca nimic nu s-ar fi intamplat, am vrut sa-l intreb la randul meu pe stapan "Da' ce faci, mă , nu-i aduni cacatul ?"
Cu toate astea, am ales ca intamplare definitorie pentru aventura mea de o saptamana, un scurt dialog ce l-am surprins din intamplare pe strazile orasului meu natal.
Ei bine, plimbandu-ma eu asa, cam fara de orizont, m-am aflat la un moment data in preajma unui cetatean ce iesise cu catelusul sau (pudel daca asta ar avea vreo importanta) la plimbare pe strazile orasului. Si nu va spun, ca in momentul in care ma apropiam de frumosul cuplu, animalul s-a oprit brusc in mijlocul trotuarului si si-a golit colonul. Bineinteles ca, avand in vedere dimensiunea fiarei, rezultatul a fost echivalent din punct de vedere cantitativ cu zaharulce-l pui in cafeaua de dimineata insa ceea ce m-a facut sa ma opresc la intamplarea de fata a fost reactia stapanului care, vazand ce-i face bestia, s-a oprit si dupa ce l-a privit cateva secunde, a rostit cu o maxima stupefactie:
"Da' ce faci, mă ? "
In momentul stupefactia -ma cuprins si pe mine pentru ca nu stiam ce o sa urmeze: oare o sa raspunda cainele, sau doar o sa se simta atat de jenat incat isi va baga coada intre picioare si isi va umezi ochisorii ? Sau care va fi reactia stapanului: ii va trage cainelui un sut in cur dracuindu-l ca lumea sau pur si simplu ii va aduna rahatul intr-o pungulita asa cum, cica, se face mai noi in lulea civilizata? Drept sa spun, imi doream nespus de mult sa-l aud pe caine raspuzand la intrebare, explicandu-i stapanului cum ca "da dom'le, m-a scapat, sunt un biet animal si iaca, ce sa fac, ma cac si eu". Doar ca animalelor li se mai spune si necuvantatoare si prin urmare intrebarea rostita cu atat de mult suflet a plutit cateva clipe in aer dupa care a cazut pe trotuaru, exact langa rahatul pe care nici om, nici animal nu s-au incumetat sa il dea la o parte.
Si, vazandu-i asa cum pleaca linistiti, om si caine, parca nimic nu s-ar fi intamplat, am vrut sa-l intreb la randul meu pe stapan "Da' ce faci, mă , nu-i aduni cacatul ?"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)