joi, 8 aprilie 2010

Vremuri...

Au trecut vremurile de nebunie ! Ce mai blugi rupti, ce plete sau tras pe nas, ce baute pana cadeam lat sub masa sau scris mesaje anarhiste pe peretii unori cladiri importante.
 GATA !
 Acum sunt om linistit, la casa mea si, ca o ultima despartire de clipele nebune ale tineetii, zilele acestea am fost in spital pentru o interventie destul de dureroasa de indepartare a celor doua tatuaje facute in urma cu muti multi ani.
  Imi amintesc si acum lacrimile (de durere dar si de emotie) ce m-au trecut in momentul in care mi-am facut primul tatuaj, un mesaj scris cu litere chirilice pe umar. Am avut scandal cu parintii si cu prietena mea din acel moment (dumnezeu sa o ierte ca a murit in accident de avion, curva). M-am si despartit de ea penru ca parintii (in special mama) ei, oameni plini de evlavie si de credinta in Dumnezeu au considerat ca odrasla lor nu poate sa umble cu cineva care isi modifica trupul plasmuit de Cel de Sus. Degeaba am incercat sa le explic ca urmand acest rationament nu ar trebui nici sa ne mai tundem der in zadar.
  Vremea a trecut si am inceput sa ma obisnuiesc cu tatuajul. M-a ajutat chiar sa fiu remarcat de tot mai multa lume pentru ca in acea perioada a avea un tatuaj era o fie un lux fie o chestie extrem de fancy. Tot datorita lui am intrat intr-o gasca "de catier" fapt ce mi-a adus dupa cativa ani si o condamnare la un an de puscarie pentru niste chestii pe care legea le numeste "vatamare corporala".  Am avut noroc pentru ca dupa 5 luni a venit o gratiere si am fost eliberat pentru buna purtare dar nu am plecat din inchisoare fara amintiri, una dintre acestea fiind tatuajul in forma de cruce ce imi acopera jumatate din spate. Ca un fapt divers, acest tatuaj, desi intins pe o suprafata de cel putin 5 ori mai mare decat cel de pe umar, nu mi-a stors nici macar un strambat, apoi lacrimi.
  Dar, cum ziceam, toate s-au sfarsit. Operatia  (cu laser) de eliminare a tatuajelor  a fosr extrem de dureroasa, mult mai dureroasa decat procesul tatuarii. Acum nu mi-au mai ramas decat doua cicatrici mari ce nu vor disparea cu trecerea timpului si AMINTIRILE.

3 comentarii: