Ieri, Azi, Maine

IERI
   Imi aduc aminte ca in primele zile dupa semierectia din decembrie 1989 , a aparut la televizor un ins care plin de importanta spunea:  "Ceausescu, ai vazut ca pana la urma si mamaliga a explodat?". Minunat m-am gandit atunci, mai ales pentru ca in copilarie auzeam foarte des ca "mamaliga nu explodeaza" si nu imi dadeam seama la ce se refera. A trecut insa putin timp pana sa imi dau seama ca de fapt totul a fost doar o impresie si ca noi continuam sa clocotim doar pana cand cineva ridica putin capacul de pe oala pentru a ne readuce in starea de zeama.
AZI
  Oare de ce, cand toata lumea se oripileaza la vederea imaginilor din ceea ce trebuia sa fie meciul de fotbal Italia - Serbia, pe mine ma incearca un sentiment de invidie ? Sunt invidios pentru ca noi suntem un popor atat de cuminte si de pasnic incat suntem calcati de mii de ani in picioare dar nu ridicam niciodata capul, nici macar pentru o violenta ieftina, care sa ne mai scoata si pe noi din anonimatul bunului simt. Ne place sa ni se spuna ca sunte primitori, ca suntem ospitalieri si ca avem femei frumoase si cu dare de trup. Le spunem prietenilor :"Nu mergecu cu masina prin  fosta Iugoslavie pentru ca sunt toti niste criminali in libertate!". Ni se face "greata" cand ii vedem catarati pe garduri, sfidand europa doar pentru ca si europei i se face greata iar noi trebuie sa fim in pluton. Aplaudam pe Stade de France, chiar daca cu cateva zile inainte ne-au facut tigani si vagabonzi. Da, noi merge, imbracam tricourile palide radem si aplaudam, ba mai si facem valuri alaturi de ei.
MAINE
 Nu, nu mai vreau sa fiu zeama, nici chiar mamaliga pentru ca e tot galbena. Vreau sa merg in rosu pe stade de ...orice tara, sa ma urc pe garduri sa aprind torte si sa le arat ca am de gand sa lupt, chiar si atunci cand STIU ca nu mai am nici o sansa la victorie.