Bulă

   Nu e un caracter fictiv asemenea lui Mos Martin sau Rumpelstiltskin. E un om, ca mine si ca tine, pe care trecerea anilor a inceput sa isi puna amprenta. L-am cunoscut intamplator si in acest fel am dezlegat un mister la fel de vechi ca piramidele: pe Bulă il mai cheama si Anton.
   Am ramas foarte surprins sa aflu ca a parasit Romania in urma cu mai multi ani pentru ca mi se pare de necrezut ca Bulă sa locuiasca in alta parte (ca si cand Miorita si-as rua intr-o zi bagajele si ar emigra in Madagascar). Insa miracole inca se intampla asa ca  din moment ce el era in carne si oase in fata mea, am profitat din plin si l-am intrebat ce l-a determinat sa paraseasca o tara al carui simbol era.
  Povestea ce mi-a zis-o e trista, genul de istorie cu mariri si decaderi. Cum in vremurile comunismului nu era permis sa faci bancuri cu Ceausescu, romanii au gasit repede un "inlocuitor" si astfel Bulă a devenit la fel de cunoscut ca Nadia sau Eminescu. Dar vremurile s-au schimbat si azi, cand nu te mai aresteaza pentru o gluma cu Basescu iar bancurile cu Becali le-au inlocuit pe cele cu prosti, fiind mai dese ca Daciile pe drumurile tarii, Bulă al nostru a fost uitat de conationalii sai. Neputand indura aceasta stare de fapt, Anton Bulă a decis ca e timpul sa plece spre alte zari pentru ca scopul lui in viatza e sa fie bataia de joc a celor din jurul sau. Astfel a ajuns aici unde incearca sa devina la fel de cunoscut ca Pif sau Zizou iar uneori acest lucru chiar ii reuseste.
  Ca om,  Bulă are ceva din sfatosenia lui Ilie Moromete. Nu stie el prea multe. De fapt stie un singur lucru, sa vorbeasca despre el si credeti-ma, o face atat de bine incat dupa 10 minute petrecute in compania lui te ia somnul mai rau ca dupa o doza de Luminal.
  Pietrificat de importanta momentului - ca deh, nu intalnesti in fiecare zi o icoana a spiritualitatii universale - si nedorind sa fiu obrazic, m-am despartit de el spunandu-i ca imi plac sandalele si tricoul lui dar complimentul meu nu l-a atins deloc pentru ca sinele lui Bulă este mult deasupra unor aprecieri atat de simple.
   La final am facut o poza tinandu-ne de dupa cap, ca fotbalistii, pentru a-mi imbunatati galeria cu persoane ce mi-au marcat existenta.