Vizita mea la doctor, ce se anunta ca de obicei, o verificare de rutina s-a transformat in cel mai mare cosmar de dupa 7 mai 1986. Dupa o scurta anamneza, o examinare detaliata si dupa cateva teste functionale, diagnosticul a cazut ca un traznet: sebaceele si apocrinele mele sunt atat de productive incat duc la o hipersecretie de cerumen. Mai pe romaneste, corpul meu produce mai multa ceara de ureche in comparatie cu productia normala a unui om sanatos.
Deci MOR ! ... insa o sa mor frumos, invelit in propria-mi ceara ca un fluture intr-o bucata de chihlimbar.
Dar pana atunci mai e, asa ca, pe moment l-am rugat frumos pe domnul doctor sa imi curete urechile iar dansul sa conformat ca asta-i treaba lui. Mai usor cu urechea dreapta (ceara era mai proaspata, plus ca, de surd ce eram am mai inmuiat-o si eu cu un spray "audio" vazut in reclame) lucrurile s-au complicat la cea stanga si nu pentru ca sunt stangaci ci pentru ca acolo deja ceara incepuse sa se cristalizeze. Dar cum lucrurile dure au rezolvari la fel de dure, poate si mai si, domnul doctor nu a pregetat si a pus mana pe dalta cu cap de diamant si pe ciocanul cu coada de lemn de cires si rapid m-am trezit in palma cu doua cristale de ceara avand impreuna dimensiunea unei seminte de floarea soarelui Djili, fara sare.
Inainte de a pleca, am recuperat atat ceara cristalizata provenita din urechea stanga cat si pe cea moale provenita din urechea dreapta. Acum le topesc pe toate intr-o coaja de nuca, le purific intr-o solutie de zeama de mango si sange de pinguin iar in final o sa le torn intr-o matrita in forma de # si le voi lasa sa se intareasca. Voi realiza astfel un minunat pandativ, ce o sa mi-l pun la gat sa ma apere de rele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu