Acolo este tara mea !

In mod normal ma gandeam sa public doar poza de mai jos, fara nici un comentariu pentru ca, dupa cum am mai spus aici,  "o imagine face cat 100 de cuvinte" (as adauga si ca un miros face cat 101 ...) In final nu m-am putut abtine, asa ca, desi am impresia ca stric din forta postarii aberand pret de cateva randuri si am decis sa ma risc.

Recunosc ca am momente in care imi e dor de Romania. Imi e dor de casa mea in care am investit atat de mult - si nu ma refer doar la bani, imi e dor de prietenii cu care ma simteam atat de bine si, poate cel mai mult imi e dor de parintii mei si de locurile in care am copilarit. Saptamana trecuta am decis sa le fac tuturor celor dragi o mica surpriza asa ca m-am urcat in avion si, fara sa anunt pe nimeni am mers acasa. Dupa cateva zile petrecute alaturi de parinti in orasul meu natal am luat treul Inter regional (fost acclerat) Iasi - TimisoaraNord (aka Foamea) pentru a ajunge la destinatie. Pentru ca vin din franta si asta inseamna ca sunt plin de bani si de aroganta, am ales sa merg la Clasa 1. Pe peronul garii din Alba Iulia, asteptand venirea trenului m-a cuprins acelasi sentiment ce il aveam de cate ori tatal meu ma ducea la gara in timpul studentiei. Tatal meu a imbatranit, eu m-am maturizat, melodia de anunt a trenuului nu mai e "Iancule mare" ci "Crai Nou", peronul dintre liniile 1 si 2 s-a renovat cu ocazia unei vizite prezidentiale de 1 Decembrie si ...cam aici se opresc toate schimbarile.

Nici nu am urcat bine in tren si m-a lovit un miros greu de ceapa si pisat (oare SNCFR vine de la Sarmani, Nesimtiti, Ceapa, Fecale si Rahat?). Nu am scapat de mirosuri nici in compartimentul in care aveam loc pentru ca pe una din banci, un cetatean dormea tolanit si, pentru ca a avut imensul bun simt de a-si da jos incaltarile, atmosfera era dominata de aroma patrunzatoare de sosete de lana purtate mai mult decat e trecut in manualul de utilizare. Am abandonat atat ideea de a sta acolo cat si locul dobandit in urma achitarii frumoasei sume de 80 de roni si am mers int-un alt compartiment unde mirosul nu imi era atat de mult pus la incercare. Totul a decurs in conditii normale pana in momentul in care jumatatea de litru de cola bauta inainte de a pleca si-a facut resimtita prezenta in zona vezicii asa ca mai mult de nevoie am fost nevoit sa merg la toaleta. Restul ... dupa cum se vede, nu e nici macar tacere. Imi e greu sa definesc ce e "restul" asta. As putea sa descriu cele 5 grade ale starii de voma ce m-a cuprins sau gandurile legate ed originea speciilor ce mi-au trecut prin cap sau chiar flashurile ce le-am avut, in care apareau caini sau pisici facandusi treburile  si incearcand apoi sa le acopere. Am incercat apoi sa gasesc o logica in gestul omului (?) care a realizat acesta "opera de arta". M-am gandit ca poate era foarte mic si nu a ajuns sa se urce pe vasul de toaleta. M-am intrebat: daca tot era setat sa faca langa, de ce oare s-a mai deplasat pana la toaleta? etc...etc... doar ganduri, intrebari ...nici un raspuns !

In final insa, tot ce ramane e cacatul : Ultima frontiera ! O frontiera pe care eu am decis sa nu o mai trec prea curand, cu tot dorul de familie, de casa, de tara, de cei dragi sau mai putin dragi.