De colectie

    Am inceput in clasa a 5-a, cu un IERBAR.
    Era obligatoriu.
    Cand am primit toate foile alea de hartie, albe, habar nu aveam ce voi face cu ele. Am primit apoi ca exemplu cateva ierbare ce apartineau promotiilor anterioare si interesul meu pentru adunarea si etichetarea diverselor plante a inceput sa prinda contur. Nu-mi mai amintesc ce nota am primit la sfarsitul anului dar cu siguranta eu am fost multumit de munca mea.
    Peste vara insa am uitat de efortul depus, dar, in urmatorul an scolar am primit o noua insarcinare - INSECTARUL. De data asta am fost fascinat de-a dreptul. Am umblat pe dealuri, prin parcuri si chiar prin spatele blocului dupa tot felul de goange. Le-am adunat fara sa ma gandesc ca unele dintre gazele alea imi pot pune viata in pericol. In mintea mea era doar un singur gand - sa am o cat mai bogata colectie.
    Si am avut.
    Am asteptat cu nerabdare urmatorul an scolar pentru a vedea ce surprize imi mai pregateste programa scolara doar ca, spre deziluzia mea, nimic ce sa continuie vechile indeletniciri. Problema e ca eu eram deja "setat" asa ca am decis sa continui pe cont propriu. Si, cum am inceput cu plante, am continuat cu insecte, am zis ca e timpul sa trec la vertebrate, asa ca, pe acelasi model ca in vazul ierbarului si al insectarului, am inceput sa adun pasari si animale pe care le prindeam in cuie de placi mari de plf depozitate in pivnita. Si mi-am facut ZOOFAR. In curand insa a inceput sa puta a hoit, vecinii s-au sesizzat, parintii au fost informati si colectia mea a fost ingropata. La propriu.
    Dupa scandalul de rigoare m-am potolit cativa ani dar virusul a ramas cuibarit, adanc.
    La un moment dat, dorinta de a ma reapuca de colectii a devenit de nesuportat asa ca m-am reapucat, evident, ca de fiecare data trecand la un nivel superior al evolutiei.
    Asa am inceput sa colectionez oameni. Am adunat multi, cred ca vreo cateva sute, depozitati in frigidere, invatand  cate ceva din greselile trecutului. Cu toate ca mi-am luat o gramada de masuri de siguranta, intr-o zi trista m-am trezit cu politia la usa. Nu stiu de ce, pentru un hobby amarat, am primit condamnare pe viata. Insa norocul mi-a suras si in timp ce eram transportat la inchisoarea de maxima siguranta in care trebuia sa imi ispasesc pedeapsa, am reusit sa scap.
    Acum insa am o noua si mare problema pentru ca, ajungand la capatul lantului evolutional, habar nu am care va fi tema urmatoarei mele colectii.