Drum cu prioritate

   Mi-a zis intr-o zi femeia care sta pitita in GPS-ul de la masina:
     "Atentie, ati iesit de pe drumul cu prioritate." 
      Chiar asa ? - i-am raspuns eu. Tu chiar crezi oare ca am fost vreodata pe vreun drum cu prioritate ? Sti tu draga femeie-gps ca drumurile cu prioritate sunt foarte rare iar accesul pe un astfel de drum e extrem de anevoios. Oamenii isi petrec intreaga viata in cautarea unui astfel de drum si doar putini ajung in intersectia care sa le permita accesul pe un astfel de drum. In plus insa, intersectia asta e si ea foarte aglomerata asa ca desi esti la doar cativa metri de drumul visat s-ar putea sa nu apuci niciodata sa intri pe el pentru ca de fiecare data cineva iti taie calea si se strecoara inaintea ta.
     Drept sa-ti spun, eu nu mi-am facut un tel in a-mi gasi un drum prioritate. Tot ce am facut a fost sa ratacesc, in ideea ca, poate, voi ajunge acolo printr-un miracol. Si, in decursul acestei rataciri infinite, chiar am avut impresia ca am ajuns - fara sa stiu cum - pe drumul cu prioritate. Ca sa sti si tu, la inceput a fost bine pentru ca mergeam fara sa tin cont de nimeni si de nimic iar totul a contiunat in felul asta pana la  primul claxon ce-mi semnaliza ca e cazul sa ma dau la o parte pentru a face loc unei persoane cu "mai multa prioritate".  Apoi, pe masura ce ma deplasam, am inceput sa aud alte si alte claxoane stridente, ba chiar si cateva sirene suieratoare  si de la un timp am ajuns sa fiu mai deranjat mai mult de zgomotul provocat de acestea decat de lipsa de prioritate. Acum sunt tot pe drumul meu, doar ca acum prioritatea mai conteaza atata timp cat am dopuri in urechi.