DeMotivational

Job-ul de vorbitor motivational e azi in plina expansiune. Ii aud la radio, ii vad la tv iar internetul e plin de ei cum e africa plina de SIDA. M-am uitat si eu  la o mana de ei, atat straini cat si romani si mi-am dat seama ca toti zic acelasi lucru. E clar ca ceea ce se intampla in domeniul asta e un cerc inchis in care unul si-o ia in gura de la un altul care pare mai bazat si tot asa, ca mioritza, pulimea primeste aceeasi placa doar ca accentul  e de fiecare data pe un alt cuvant.
Cum era de asteptat, americanii sunt pe primul loc. Ma rog, ei de felul lor sunt un popor care mananca orice si mai mult, in cantitati industriale. Germanii nu au prea multa materie prima, doar asa vreo doi-trei dar nici pe aia nu-i asculta nimenea ca nemtii sunt motivati din nastere. La olandezi nu m-am uitat, la ei e legalizat totul asa ca...
Romanii, ei bine, dupa cum era de asteptat, urmam cu sfintenie modelul american doar ca la noi vorbitorul motivational mascul seamana cu un sef de tura la McDonalds iar femela e o pseudopitipoanca cu rochia putin mai lunga si decolteul putin mai redus. In rest, aceleasi vorbe goale - evident, traduse din dulcele grai al mentorilor de peste ocean.
Personal, job-ul de vorbitor motivational mi se pare o chestie extrem de limitata pentru ca temele ce le abordezi sunt extrem de reduse: uratului ii spui ca de fapt frumusetea sta altundeva, saracului ca e usor sa faca bani iar bolnavului ca se va face bine daca - evident, toate astea numai daca respectivii adopta o atitudine pozitiva - si cu asta subiectele s-au cam epuizat.
Ceea ce ma surprinde insa e lipsa reversului medaliei, adica a vorbitorilor demotivationali. Credeti oare ca nu ar prinde la public? Ei bine eu nu cred asta, cred doar ca pana acum nu a aparut momentul prielnic pentru asta dar, de ce nu, putem incerca...