Ei bine, in vremurile de trista amintire, cum venea luna Noiembrie, pe langa clasica pufoaica, de la naftalina erau scoase si celebrele izmene. Pentru mama si bunica mea era de neconceput sa nu porti iarna izmene asa ca odata cu anotimpul rece incepea si gherila mea impotriva purtatului de izmene. Chiar si in acele timpuri, cu toate ca nu aveam de unde sa imi educ simtul estetic, accesul la revistele cu moda de sezon fiind extrem de redus, izmenele mi se pareau un obiect de imbracaminte foarte urat. Stiu, se imbracau pe sub pantaloni asa ca nu erau la vedere dar eu tot stiam ca sunt acolo si astfel o jena profunda punea stapanire pe mine.
Am crescut apoi, am inceput sa merg la scoala dar "blestemul din Noiembrie" nu a luat sfarsit. Insa nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca marea majoritate a colegilor mei purtau si ei izmene doar ca ei o faceau cu o mare satisfactie. Nu de multe ori mi-a fost dat sa aud din gura colegilor :"Cuuuuum, pe frigul asta si tu nu ai izmene pe tine ?" iar orice incercare a mea de a motiva lipsa acestui accesoriu era de prisos, concluzia fiind de fiecare data "O sa-ti inghete curul". De la un timp, stiind ca finalul discutiei e de fiecare data acelasi am si renuntat sa mai argumentez de ce nu port izmene. Ba chiar ii scuteam pe interlocutorii mei de a rosti eterna concluzie si chiar o anticipam multumindu-le pentru ca se gandesc la binele curului meu.
Acum insa toate sunt istorie. Eu sunt in continuare perseverent si nu port izmene (ma rog, nu prea mai am motive, dupa cum am explicat la inceputul acestei postari) si, spre surprinderea mea, persoanele ce pe vremuri purtau izme le poarta si in ziua de azi doar ca nu la modul clasic ci pe cap.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu