Am aflat săptămâna trecuta povestea incredibila a unei familii de romani al cărui copil este lipsit de pavilionul urechilor. M-am tot chinuit sa-mi închipui cum arata și ochiul mintii a văzut de fiecare data imaginea unui extraterestru. Nu am intrat in detalii legate de lipsa urechilor, mai precis nu am intrebat daca s-a nascut asa sau dacă si le-a pierdut undeva pe parcursul vieții (micuțul are in prezent 12 ani). Tind totusi sa cred ca medicul nu a comis un brutal malpraxis prinzandu-l de urechi in momentul in care l-a scos din pantelece mamei. De asemenea nu cred nici ca intr-un moment de ratacire, tanarul nostru, sa ii zicem Dodo, a avut porniri Van Goghiene.
Pur si simplu eu cred ca Dodo al nostru e doar o alta "minune" a naturii.
Firesc, avand in vedere ca merge la o școala de oameni normali, Dodo e principalul motiv de misto al colegilor sai. Pornit din start cu un mare avantaj, in cazul in care face o prostie fiind singurul din clasa ce nu poate fi tras de urechi, Dodo a starnit la inceput invidie doar ca aceasta s-a transformat incet, incet in bataie de joc. Azi, chiar daca si-a lasat parul lung pentru a-si masca handicapul, Dodo e in continuare poreclit "foca" sau "cârtita", dupa doua din mamiferele carora de asemenea le lipsesc pavilioanele urechilor.
Totusi, pentru ca atunci cand o usa se inchide, o alta se deschide, Dumnezeu, cu puterea sa divina, l-a inzestrat pe Dodo cu o minunata URECHE MUZICALA. Da, ati citit bine, Dodo, 12 ani, baiatul fara pavilioane la urechi este un foarte bun violonist. Ei, sa mai imi spuna cineva ca Dumnezeu nu e un tip plin de umor si mai ales de ironie !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu